0722 323 533 (de luni până vineri, între orele 12:00 - 14:00) contact.info.nmg@gmail.com

      Teoria apariției cariilor – o prostie mai mare decât munții Himalaya!

      Bacteriile, acizii și cariile

      Am fost spălați la creier de mici că bacteriile din gură produc, din zahăr și carbohidrați, niște acizi care atacă dintîi și fac carii (găuri) în ei. Însă dintîi sunt de departe cele mai rezistente și dure structuri din corp. Deci acizii respectivi ar trebui să fie foarte agresivi și corozivi, nu-i așa?

      Însă de ce acizii nu atacă niciodată mucoasa, gingia sau limba ci numai dintîi, al căror smalt este cea mai rezistență substanță? De ce nu ne arde și ne doare gingia sau mucoasa de la acidul acestor bacterii? De ce acizii nu ne fac găuri în gingie sau mucoasa sau limba ci numai în dinți și masele? (Aftele din gură nu sunt urmarea la acizi, în caz că va gândiți la ele. Aftele au alte cauze și nu apar în legătură cu cariile).

      Cele mai multe resturi de mâncare – și deci și bacterii – se află oricum în spațiile intradentare și nu pe suprafață dinților sau a maselelor.

      Însă în spațiile intradentare cariile apar cel mai rar și gingia sau mucoasa adiacentă nu este atacată niciodată de acei acizi teoretici, deși este clar că acolo se află cele mai multe bacterii. De aceea ne bat la cap dentiștii să curățăm bine acel spațiu cu ață dentară sau cu periuță.

      Deci cu privire la formarea cariilor, spălatul pe dinți nu aduce nimic, având în vedere că peste 90% din carii apar în locuri în care oricum nu rămân resturi alimentare și periatul nu are nici un folos. Această teorie nu poate fi decât o prostie. Că aproape toate teoriile medicale de până acum, dovedite deja de Nouă medcina germanică, că fiind greșite.

      Și întradevăr chimia ne învață: nu are cum să existe un acid care atacă numai dintîi și nu atacă gingia, mucoasa sau limba.

      Așa ceva nu există. Orice om știe asta când mănâncă sau bea ceva foarte acid. Aciditatea se simte imediat la limba sau mucoasa.

      Teoria apariției cariilor este de fapt atât de idioată, încât ar trebui să începem să radem în hohote de naivitatea noastră.

      Dar și de prostia celor care ne învață o astfel de teorie fără noimă care nu se potrivește deloc cu realitatea.

      Orice dentist – dacă ar gândi numai 5 minute – și-ar putea seama ușor că ceva nu este în regulă cu teroria asta, căci pe lângă paradoxul cu spațiul intradentar și poziția reală a cariilor există și alte indicii, de ex. copiii cărora le ies dintîi căriați direct din gingie. Sau datorită faptului că unele carii apar practic peste noapte.

       

      Spălatul pe dinți

      Cum se mai pot strică dintîi ? Cu un polizor sau ciocan . Dacă frecăm zilnic dintîi cu o perie și o pastă care conține particule abrazive (pastă de dinți!) atunci le putem strică și subția cu mare siguranță smalțul extrem de valoros și important.

      Asta fac miliarde de oameni zilnic. Bineînțeles, că o fac fără să se gândească o clipă ce fac de fapt.

      Deci combinația de substanțe abrasive și frecatul cu o perie, așa cum știe orice om este ceva foarte bun la șlefuit, adică subțiat o suprafață prin frecare.

      Pastă de dinți nu conține numai nisip sau cristale abrazive, dar și câteva chimicale acide (sodium laureat) și substanțe toxice (fluor, etc.).

      “Spălatul pe dinți” așa cum se face el astăzi (corect ar fi “abraziunea smalțului”) este deci ideal pentru a distruge smalțul. Mai ales când se folosește o periuță cu peri țări, când se freacă dintîi mult timp sau când se folosește o periuță electrică.

      La atâta “progres” al medicinii, probabil că în câteva decenii ne vom polizam dintîi cu aparatele dentiștilor folosite la curățirea “profesională” a dinților și vom numi asta mai departe “spălat pe dinți”. La periuțe electrice și nisip în pastă de dinți am ajuns deja.

       

      Apariția cariilor

      Oare cum se poate strică un dinte pe cale naturală, fără acizi misterioși și șlefuit, având în vedere de cine e construit de fapt acel dinte ?

      Cine poate contrui un dinte îl poate și distruge, dacă dorește. Dovadă cea mai clară sunt copii cărora le ieși din gingie dintîi deja căriați.

      Un dinte se poate construi și la fel de bine se poate strică la comandă creierului, căci este ceva viu. Există comenzi de necroză (distrugere) celulară și altele de diviziune celulară.

      De fapt și cariile apar, că orice altă boală sau necroză, în urmă unui conflict emoțional și anume a unui “conflict de mușcătura”, conform Noii medicini germanice.

      Atât la oameni dar și la animale, apare în urmă unei supărări uneori o dorința nesatisfăcută de a mușcă sau sfărâma cu dintîi pe cineva/ceva.

      De exemplu un câine micuț care ar dori să muște un doberman, dar nu are curaj. Animalele sălbatice au o ierarhie binestabilita și nu au aceste probleme de regulă. Însă la oameni și animalele de casă este altfel. Există destule motive de supărare pe dușmani, colegi, vecini, șefi, prieteni, pe golanii din cartier dar nu mereu îi

      putem bate sau mușcă pe aceștia așa cum am dori. Și deci apare un conflict între dorința și realitate. Cum nu suntem animale, nu îndrăznim să mușcăm pe ceilalți așa cum ar trebui, deși ne dorim asta din toată inima. Numai copii mici mai fac asta în mod instinctive. Și des îi oprim de la asta și astfel le facem carii.

      “Muscatul” pentru oameni este des echivalent cu “a bate pe cineva”, “a se răzbună”, “a pedepsi” sau “a se apară”.

      Cei mai mulți din noi nu mai mușcăm și nu ne mai batem căci suntem educați sau nu avem voie sau este interzis să ne rafuim (de ex. la școală, sau acasă cu frații), sau ne este frică să ne rafuim cu el căci rivalul/dusmanu este mai puternic decât noi. Maraim, dar nu mușcăm.

      Cât timp conflictul este activ se necrozeaza o parte din dinte, la comandă creierului. La fel este de fapt că și necroză osului (leucemie), la cea a articulației (artroză), necroză pielii (dermatita, eczemă) sau necroză amigdalei (amigdalita).

      Deci apare un conflict între dorința și realitate și asta duce imediat, în puține ore, la o necroză în dinte. Ori este afectat smalțul (“nu am voie să mușc rivalul/dușmanul”, e în școală și este interzisă bătaia), ori la dentina (“nu pot să mușc rivalul/dușmanul”, căci nu am curaj să o fac).

      Dacă dorim să sfaraman dușmanul/rivalul cu măselele, căria apare la masele.

      Fiecare dinte are funcția lui: cu incisivii infascam, cu cei frontal rupem bucatati, cu canini sfasiem sau crăpam, cu molarii sfărâmăm.

      În funcție de dorința individuală simțită în furia, ura sau dorința de răzbunare simțită, este afectat un anumit dinte sau măsea și în ele apare o carie, o gaură.

      Când se termină conflictul căria este reparată și dintele refăcut. Însă la asta nu se mai ajunge de regulă în ziua de azi căci lumea se duce la dentist, iar acesta strică dintele și mai mult și îl umple pe cu substanțe moarte care nu mai permit reparația. Iar gaură care o face dentistul este de regulă de 5-10 ori mare decât cea inițială și asta des numai din cauza că au frică de niște microbi sau bacterii.

       

      Rezolvarea conflictului

      Da, până și dintîi se repara de la sine dacă nu facem greșeli și încheiem conflictele! Asta au observat deja mulți oameni. Dar reparația lor este posibilă numai când am încheiat conflictul. Dacă conflictul persistă căria va crește mai departe. Și până la Dr. Hamer nu știam acest lucru. Dar acum știm și putem acționa de la prima pată neagră. Găsim conflictul și îl încheiem simbolic sau real.

      O metodă de a încheia simbolic un conflict de “mușcătura” atunci când am sesizat o carie este de a mușcă în ceva tare (morcov, pernă, lemn) în loc de a “mușcă” (bate, lovi) pe dușmanul/rivalul/persoană cu pricina. Atunci conflictul se încheie, căria este oprită și acum începe procesul de reparație. Trebuie deci să facem în mod virtual ceea ce am dorit dar nu am făcut.

      La dentist cariile nu ar trebui găurite și mărite deloc ci ar trebui – după o curățire fără burghiu astupată gaură cu acel ciment provizoriu – care poate fi deteriorat de corp și înlocuit cu materie dentară cu timpul. Un astfel de ciment se poate cumpără și folosi de fiecare în vremuri grele sau de ex. când toți dentiștii au murit sau au plecat în străinătate. Sau când nu mai au curent pentru mașinăriile lor teribile.

      Boriska, băiatul care a uimit savanţii şi care zice că a trăit pe Marte

      Boris Kipriyanovich din Rusia, copilul care spune ca a trait pe Marte

      Boris Kipriyanovich din Rusia, copilul care spune ca a trait pe Marte

      Povestea unui băieţel neobişnuit din Rusia, pe nume Boris, a atras atenţia lumii întregi acum câţiva ani. Născut pe 11 ianuarie 1996 în oraşul Volzhsky, şi-a uimit părinţii încă de la naştere. Mama lui, Nadejda Kipriyanovich, un dermatolog într-o clinică de stat şi tatăl băiatului, un ofiţer pensionat, au fost surprinşi să constate că în familia lor venise un băieţel care nu era ca toţi ceilalţi.

      Mama lui povesteşte despre venirea pe lume a băiatului: “Totul s-a întâmplat atât de repede, nici măcar nu am simţit vreo durere. Când mi-au arătat copilul, acesta se uita la mine cu o privire de adult. Ca medic, ştiam că bebeluşii nu-şi pot concentra privirea asupra obiectelor. Cu toate acestea, micuţul meu copil se uita la mine cu ochii lui mari şi căprui”.

      Când s-a întors cu el de la maternitate, femeia a început să observe lucruri foarte curioase la copil. Băiatul, pe care mama l-a numit Boris, nu plângea aproape niciodată. Copilul a rostit primul cuvânt când avea patru luni, şi a început să pronunţe cuvinte simple curând după aceea. La opt luni deja vorbea în fraze, iar la un an şi jumătate el nu avea nicio dificultate să citească titlurile din ziare. La vârstă de doi ani el a început să deseneze şi a învăţat cum să picteze şase luni mai târziu. Când a împlinit doi ani, a început să meargă la o grădiniţă locală, iar tutorii au observat imediat că băiatul avea o inteligenţă sclipitoare, competenţe lingvistice şi o memorie unică.

      “Aveam un sentiment foarte ciudat că eram, pentru el, ca nişte străini cu care încerca să stabilească un contact, a precizat mama băiatului, potrivit Project Camelot.

      Când Boris, sau Boriska cum îl alintau părinţii, a împlinit trei ani a început să le vorbească părinţilor săi despre univers.

      “El putea numi toate planetele sistemului solar, chiar şi sateliţii lor, nume şi număr de galaxii. La început a fost foarte înfricoşător, m-am gândit că fiul meu era ieşit din minţi, dar apoi am decis să verific dacă aceste nume există cu adevărat. Am luat câteva cărţi de astronomie şi am fost şocată să aflu că băiatul ştia foarte multe despre această ştiinţă”, a povestit Nadejda.

      Zvonurile despre copilul astronom s-au răspândit repede în tot oraşul, iar băiatul a devenit o celebritate locală. Mulţi erau curioşi să afle cum de poate şti atât de multe acest copil. Boriska dorea să le spună oaspeţilor săi despre civilizaţiile extraterestre, despre existenţa în preistorie a unei rase de oameni înalţi de trei metri, despre clima viitorului şi despre schimbările la nivel mondial.

      La un moment dat, Boriska a început să le spună oamenilor despre păcatele lor. El se ducea la cineva pe stradă şi îi spunea să renunţe la droguri, sau le spunea bărbaţilor adulţi să nu îşi mai înşele nevestele etc.

      Nadejda a observat mai târziu că micuţul se simţea rău înainte de producerea unor dezastre. “Când s-a scufundat submarinul Kursk, avea dureri peste tot. El a suferit în timpul luării de ostatici de la Beslan, a refuzat să meargă la şcoală în zilele acelui atac oribil”, a declarat mama băiatului.

      Când a fost întrebat despre sentimentele sale din zilele crizei Beslan, Boris a povestit: “A fost ca o flacără care ardea în interiorul meu, am ştiut că povestea din Beslan va avea un sfârşit oribil”.

      Boriska a atras şi atenţia cercetătorilor ruşi iar specialiştii de la Institutul de Magnetism al Pământului şi Unde Radio al Academiei Ruse de Ştiinţe s-au dus şi au examinat aura băiatului care s-a dovedit a fi neobişnuit de puternică.

      Profesorul Lugovenko afirma că există unele dispozitive speciale care pot măsura unele abilităţi extrasenzoriale ale oamenilor. Oamenii de ştiinţă moderni din întreaga lume efectuează lucrări ample de cercetare în acest domeniu care nu este atât de uşor de descifrat precum cercetarea lucrurilor de la suprafaţa corpului uman. De altfel, oameni care posedă abilităţi unice s-au născut pe toate continentele din lume, susţine omul de ştiinţă. Astfel de copii sunt numiţi “copii indigo” de către cercetătorii, a adăugat acesta.

      “Boriska este unul dintre ei. Mulţi au spirale ADN modificate, care le dau un sistem imunitar incredibil de puternic, putând învinge chiar şi SIDA. Am întâlnit astfel de copii în China, India, Vietnam şi aşa mai departe”, a precizat Lugovenko.

      “Când l-am prezentat pe băiatul nostru mai multor oameni de ştiinţă din diferite domenii, inclusiv ufologi, astronomi şi istorici, toţi au fost de acord că ar fi imposibil ca el să inventeze toate acele poveşti. Boriska folosea limbi străine şi termeni ştiinţifici, despre care spunea că sunt de obicei folosiţi de către specialiştii care studiază aceasta sau cealaltă ştiinţă particulară”, a declarat mama lui Boris.

      În diversele culturi s-a tot discutat subiectul nemuririi sufletului, iar Boriska pare să confirme această teorie. Băiatul susţine că trăim veşnic şi îşi aminteşte scene şi evenimente din viaţa lui trecută de pe Marte. Specialiştii au precizat că el deţine informaţii pe care nu ar avea de fapt de unde să le ştie.

      Băiatul ştia totul despre viaţa de pe Marte, despre locuitorii săi şi zborurile lor spre Terra, despre oraşele megalitice ale civilizaţiei marţiene, navele lor spaţiale şi zborurile lor către diverse planete, sau despre civilizaţia lemuriană, despre care ştia multe detalii pentru că se întâmplase să coboare acolo de pe Marte. Informaţiile despre civilizaţiile preistorice sunt deseori respinse de către unii cercetători, în ciuda relicvelor care datează din epoci atât de îndepărtate încât teoria lui Darwin rămâne incapabilă să le explice existenţa.

      Un jurnalist rus a vorbit cu băiatul despre cunoştinţele şi experienţele sale unice:

           Boriska, chiar ai trăit pe Marte cum se spune pe aici?

           Da, este adevărat. Îmi amintesc acea perioadă, aveam 14 sau 15 ani. Marţienii duceau mereu războaie aşa că am participat de multe ori la raiduri aeriene cu un prieten de-al meu. Puteam călători în timp şi spaţiu zburând în nave rotunde, dar observam viaţa de pe Pământ în nave triunghiulare. Navele marţiene sunt foarte complicate. Ele sunt pe straturi.

           Există viaţă pe Marte acum?

           Da, există, dar planeta şi-a pierdut atmosfera cu mulţi ani în urmă ca urmare a unei catastrofe globale. Dar marţienii încă mai trăiesc acolo, în subteran. Ei respiră bioxid de carbon.

           Cum arată aceşti marţieni?

           Oh, sunt foarte înalţi, mai mult de şapte metri. Ei posedă calităţi incredibile.

      Se pare că marţienii inspiră gaz, însă aici, odată ce ai acest corp trebuie să respiri oxigen. Marţienilor nu le place aerul de pe Pământ pentru că provocă îmbătrânirea. Marţienii sunt relativ tineri, de aproximativ 30-35 de ani, susţine băiatul.

      Boriska a vorbit mai în detaliu despre OZN-uri: “Am plecat şi am aterizat pe Pământ aproape instantaneu!. Este compus din straturi. 25 % – strat exterior, făcut din metal dur, 30% – al doilea strat e făcut din ceva asemănător cu cauciucul, al treilea de 30% – din nou din metal. În final 4% e compus dintr-un strat special magnetic. Dacă încărcăm acest strat magnetic cu energie, aceste maşini vor putea zbura oriunde în univers”.

      Boriska a povestit că atunci călătorea destul de des pe Pământ pentru a face comerţ, precum şi în alte scopuri de cercetare. Totul se întâmpla pe vremea civilizaţiei lemuriene. De altfel, băiatul povesteşte că avea un prieten Lemurian care a fost omorât chiar în faţa ochilor săi: „O catastrofă majoră a avut loc pe Pământ. Un continent gigantic a fost înghiţit în apele învolburate. Apoi, brusc, o stâncă masivă a căzut pe prietenul meu care era acolo. Nu l-am putut salva. Suntem destinaţi să ne întâlnim la un moment dat în această viaţă”, îşi aminteşte Boriska. Băiatul trăieşte întreaga poveste a căderii Lemuriei ca şi cum s-ar fi întâmplat ieri. Lemuria a dispărut acum câtva zeci de mii de ani şi se pare că lemurienii aveau înălţimea de 9 metri.

      Băiatul a vorbit şi despre boala oamenilor: “Boala vine din incapacitatea oamenilor de a trăi în mod corespunzător şi de a fi fericiţi. Trebuie să îţi aşteptaţi jumătatea cosmică. Un om nu ar trebui să se implice şi să încurce în destinele altor oameni. Oamenii nu ar trebui să sufere datorită greşelilor din trecut, ci să înţeleagă ceea ce le este predestinat şi să încerce să ajungă la acele înălţimi şi să facă paşi spre îndeplinirea visele lor. Trebuie să fie mai sensibili şi mai inimoşi. În cazul în care cineva te loveşte, îmbrăţişează-ţi duşmanul, cere-ţi scuze şi îngenunchează în faţa lui. În cazul în care cineva te urăşte iubeşte-l cu toată dragostea şi devotamentul tău şi cere-i iertare. Acestea sunt regulile iubirii şi smereniei. Ştii de ce au murit lemurienii? Ei nu au vrut să se mai dezvolte spiritual şi astfel s-a rupt unitatea planetei lor. Ei s-au rătăcit de la calea predestinată, distrugând în acest fel integritatea planetei. Calea magiei duce la o înfundătură. Iubirea este adevărata magie!”

      Mama lui Boris a explicat că nimeni nu l-a învăţat vreodată aceste lucruri. „Uneori, el stătea în poziţia lotus şi începea să ne spună fapte detaliate despre Marte, sistemele planetare şi alte civilizaţii, care de fapt ne-au nedumerit. Cum poate un băieţel să ştie astfel de lucruri?”, întreabă femeia.

      Articol de Andrei Pricopie,

      sursa: http://epochtimes-romania.com/news/faceti-cunostinta-cu-boriska-baiatul-care-a-uimit-savantii-si-care-zice-ca-a-trait-pe-marte—214040

      Cum ne putem programa copiii?

      Părinții își pot programa copiii să reacționeze la diverși factori deși aceștia nu ar produce nimic fără prealabilă programare sau sugestionare.

      Exemple:

      – Nu bea rece că faci roșu în gât

      – Nu stă pe pietre sau iarbă că răcești

      – Nu stă în vânt/curent/fără fes căci faci otita

      – Nu mânca xxxx că o să te strici la burtă

      – Nu stă prea mult în apă căci răcești

      – Nu mânca dulciuri că faci carii

      – Nu te duce la cutare că are gripă și o iei

      – Nu te cățără că o să cazi

      Cum negațiile nu sunt percepute de suconstient mesajele acestea devin:

      – Când bei rece că faci roșu în gât

      – Când stai pe pietre sau iarbă răcești

      – Când stai în vânt/curent/fără fes faci otita

      – Când mănânci xxx te strici la burtă

      – Când stai prea mult în apă răcești

      – Dacă mănânci dulciuri faci carii

      – Dacă iau contact cu cineva ce are gripă o iau și eu

      – Mă catâr, deci o să cad.

      Că urmare copiii ajung să reacționeze la acești stimuli căci au fost condiționați prin sugestie să o facă. Trebuie să învățăm să evităm condiționările și să le înlocuim cu alte afirmațîi neutrale sau pozitive.

      Nicol: “Copilului meu îi place mult să se cățere, soțul mereu îi spune: “o să cazi”, când sunt în preajma, mereu încerc să anulez această afirmație și cred cu tărie în ce zic. În parc niciodată nu-i zic, “ai grijă să nu cazi”, ci “fii atent!!”.

      O femeie condiționată de mică să facă roșu în gât când bea rece sau mănâncă înghețată a încetat să le mai facă de îndată ce a înțeles – cu ajutorul Noii medici germane – că le făcea doar din cauza sugestionarii. Sugestionarea e valabilă și la gripă și alte boli “molipsitooare:  “bântuie gripă, aoleu”.

      De aceea mass media nu uită să ne aducă aminte în fiecare iarnă/toamna că bântuie gripă.

      Creierul este doar un instrument material la dispoziția sufletului care controlează organelle și duce semnalele nervoase la suflet, similar cu procesorul dintr-un pc.  Sufletul da comandă la creier ce să facă și nu invers. Procesorul la un PC nu simte, nu gândește, nu știe nimic. Nici creierul nu simte, nu gândește, nu știe nimic…  este un procesor cu memorie doar… are nevoie de un software și de un progarmator. În creier nu este niciodată cauza a ceva … ci numai în suflet… sufletul este software-ul… creierul face numai ce îi dictează sufletul, tot așa cum procesorul nu face nimic altceva decât ceea ce îi dictează softul. Creierul e doar oglindă sufletului, softul se programează cu cuvinte, sufletul se programează tot cu cuvinte. Programul “îți activez mucoasa faringerlui/amigdalele/laringelui” este deja pe harddiskul sufletului și este pornit atunci când este dată comandă asociată progamului respectiv: băut rece /mâncat înghețată. Același program este pornit în mod natural de la o sperietură… acest program fiind BIOS-ul sau Windowsul PC-ului. Programul activat de băutul rece este un shareware extra programat de părinți, societate, omul respectiv (datorită crezurilor sale de programare). De acest program nu avem nevoie, dar cineva binevoitor ni l-a așternut în memoria sufletului.

      “La început era Cuvântul şi Cuvântul era la Dumnezeu şi Dumnezeu era Cuvântul”. Toată creația este făcută prin cuvinte. Cuvintele sunt limbajul de programare a sufletului.

      Material preluat de pe: http://sănătate.findtalk.biz/t3942-sugestionarea-negativă-de-către-părinți-și-societate#14995

      Mulțumim !!!

       

      Din Comentarii:

      Pentru suflet nu există nici o diferența între un conflict real și unul imaginar. Creierul nu poate gândi și nici simți, deci nu are nimic de a face cu astea. Noi nu suntem creier, ci suflet.

      Cel mai bun exemplu este un film de groază, care te poate speria că și ceva real. Sau frică de o boală care îți produce exact simptomele acelei boli. Credință în ceva îți creează realitatea respectivă. Sugestia și autosugestia nu au nevoie de conflicte/DHS, așa cum știm și de la hipnoză.

      O femeie condiționată de mică să facă roșu în gât când bea rece sau mănâncă înghețată a încetat să le mai facă de îndată ce a înțeles – cu ajutorul Noii medici germane – că le făcea doar din cauza sugestionarii. Sugestionarea e valabilă și la gripă și alte boli “molipsitooare: “bântuie gripă, aoleu”

      De aceea mass media nu uită să ne aducă aminte în fiecare iarnă/toamna că bântuie gripă.

      Sugestia și autosugestia nu au nevoie de conflicte/DHS, așa cum știm și de la hipnoză. Ce s-a programat în suflet acesta somatizeaza. Sufletul poate suferi un șoc/DHS sau o programare negativă..efectul este același… numai formă cauzei este un pic diferită…

      Nu poți înțelege ce am spus eu cu creierul /termenii /cunoașterea ta… căci gândești greșit /ai cunoaștere greșită /incompletă.. că să traduci ceva trebuie întâi să fi înțeles…

      Îți recomand să cauți în youtube video-ui cu showuri TV cu hipnoză spectatorilor…este același principiu… nu e deloc “greu” căci aceste programe se pot vedea la miliarde de oameni și sunt reale… studenții la medicină fac multe simptome din bolile studiate..ipohondrii la fel

      “Somatizarea” nu este nimic altceva decât derularea unui program din suflet în planul fizic..adică la nivelul corpului…drumul merge mereu prin creier …căci sufletul accesează corpul prin creier numai, tot așa cum software-ul poate accesa unitățile din calculator numai prin procesor…