0722 323 533 (de luni până vineri, între orele 12:00 - 14:00) contact.info.nmg@gmail.com

      Dr Ryke Geerd Hamer a plecat dintre noi în Lumina și Pace și Adevăr!

      Pentru cei care nu ați aflat încă în dată de 2 iulie 2017, Dr. med. Ryke Geerd Hamer a trecut în lumea de dincolo în Sandefjord (Norvegia).

      Mulțumesc, Geerd, pentru muncă ta de o viață, pentru darul minunat de conștiința făcut semenilor tăi!

      Înmormântarea Dr. Hamer are loc mâine, 14 iulie 2017 la orele 11:00 (orele 12 în România) în Germania, în Westfriedhof, 91056 Erlangen, Am Klosterholz 20, statt.

      Dacă simți că prezența Dr. Hamer în această lume te-a ajutat în înțelegerea funcționarii corpului și eliberarea de fricile de boli sau dagnostice sau la vindecarea suferințelor tale, dacă făcut o diferența în bine pentru viață ta sau a celor dragi ție, alătură-te nouă celor care îi trimitem gândurile noastre de Recunoștință și Iubire și îi dorim călătorie frumoasă între cei drepți acum, mâine 14.07.2017 la orele 12 (ora României) și de câte ori îți amintești de domnia să!

      Și fiindcă dragă Dr Hamer iubeai brandusele, uite aici o vale de brândușe, de flori umane conștiente, care nu se împiedică de munții înzăpeziți ai ignoranței societății că să își deschidă frumusețea și să o dăruiască ochilor celor care doresc să Vadă Lumina și Adevărul!

      Mergi în Pace și Lumina Suflet Blând!

      Dacă dorești să afle și alții despre trecerea lui dincolo, da mai departe acest mesaj și poți scrie și un comentariu la această postare cu gândurile tale frumoase pentru Dr Hamer!

      Mulțumesc că Exiști! Te Iubesc!

      Conflicte de pe urmă despărțirii copilului de sânul mamei

      Conform Noii Medicini Germanice un nou-născut suge lacom la sânul mamei. Copilului i s-a luat puțîn sânge înainte și la un moment dat medicul se sperie din cauza valorilor unor analize pe care oricum nu le înțelege. Că urmare copilul se ia brusc de la sânul mamei că să vadă ce-i cu el. Atât mama cât și copilul suferă imediat un conflict emoțional de pe urmă despărțirii bruște.

      Ce zone oare să fie afectate în acest caz, când contactul cel mai puternic dintre cei doi are loc între față copilului și sânul mamei? Bineînțeles: sânul mamei și față copilului!

      La mama i se ulcereaza (subtieaza pe dianuntru) ductele mamare, la copil se ulcereaza epiderma de pe obraji. Nu doare, nu se simte, nu se vede.

      După ceva timp, copilul se aduce înapoi mamei, conflictul de despărțire se rezolva pentru ambii și se întră în faza de autoreparatie.

      Că urmare, mama face “mastita” (inflamatia ductelor mamare) iar copilul face “dermatită atopica” pe obraji. Ambele fenomene fiind un MARE mister pentru orice medic alopat, deși un copil de 4 ani ar înțelege ușor ce se întâmplă de la o asemenea barbarie.

      Mastitele nu apar decât rar la popoarele care nu au medici și nu nasc în spitale. Dar în clinici, spitale și maternități masita este ceva destul de des întâlnit. Mastita fac nu numai femeile cărora li s-a luat pruncul de la san ci și vacile sau oile ținute de oameni. O fac atunci când omul separă vițelul sau mielul de mama că să-i fure laptele. Și ce “tratament” da medicină umană sau veterinară în caz de mastita, des insuda chiar de ea însăși sau de crescătorii de animale?

      Ce să se dea decât antibiotice, că deh, trebuie să fie o infecție cu bacterii!

      Deși nu este decât o inflamație și nu o infecție. Orice reparație are nevoie de o inflamație, deci nu e ceva rău, ci ceva necesar.

      Și că urmare a “tratamentelor” cu antibiotice sau cu alte toxine chimice, mamei sau vițelului i se interzic alăptarea. Iar mama își pierde des și laptele din cauza asta și copilul trebuie hrănit acum cu lapte praf, o porcărie chimicală. Iar de la laptele praf copilul va reacționa des cu diaree sau constipație. Lanțul slăbiciunilor.

      Și în acest mod tinerele făpturi și mamele sunt pedepsite de prostia și orbirea oamenilor de mai multe ori și asta într-o etapă foarte importantă a vieții.

      Dacă ați avut mastite după naștere, relatați despre conflictele avute.

      La mastita mai există, pe lângă despărțirea de gură sugarului și cea de partener, divorțul sau gândurile de divorț, sau aflarea veștii că partenerul are o amanta, etc. “Ți-a fost smuls partenerul de la sân”.

      În funcție de sânul afectat și lateralitatea mâinii la testul de aplaudat se poate spune exact dacă mastita a fost de la o separare de sugar sau de partener. La dreptacele (la testul de aplaudat) sânul stâng este raportat copilului/mamei și cel drept partenerului/tatălui. La stangacele biologic este invers. Uneori alte persoane sau animale pot fi percepute că și copiii sau partener.

      Grup Facebook Noua Medicină Germanică: https://www.facebook.com/groups/191070311078605/permalink/359849877533980/

      Mulțumim Gabriel!

      Teoria apariției cariilor – o prostie mai mare decât munții Himalaya!

      Bacteriile, acizii și cariile

      Am fost spălați la creier de mici că bacteriile din gură produc, din zahăr și carbohidrați, niște acizi care atacă dintîi și fac carii (găuri) în ei. Însă dintîi sunt de departe cele mai rezistente și dure structuri din corp. Deci acizii respectivi ar trebui să fie foarte agresivi și corozivi, nu-i așa?

      Însă de ce acizii nu atacă niciodată mucoasa, gingia sau limba ci numai dintîi, al căror smalt este cea mai rezistență substanță? De ce nu ne arde și ne doare gingia sau mucoasa de la acidul acestor bacterii? De ce acizii nu ne fac găuri în gingie sau mucoasa sau limba ci numai în dinți și masele? (Aftele din gură nu sunt urmarea la acizi, în caz că va gândiți la ele. Aftele au alte cauze și nu apar în legătură cu cariile).

      Cele mai multe resturi de mâncare – și deci și bacterii – se află oricum în spațiile intradentare și nu pe suprafață dinților sau a maselelor.

      Însă în spațiile intradentare cariile apar cel mai rar și gingia sau mucoasa adiacentă nu este atacată niciodată de acei acizi teoretici, deși este clar că acolo se află cele mai multe bacterii. De aceea ne bat la cap dentiștii să curățăm bine acel spațiu cu ață dentară sau cu periuță.

      Deci cu privire la formarea cariilor, spălatul pe dinți nu aduce nimic, având în vedere că peste 90% din carii apar în locuri în care oricum nu rămân resturi alimentare și periatul nu are nici un folos. Această teorie nu poate fi decât o prostie. Că aproape toate teoriile medicale de până acum, dovedite deja de Nouă medcina germanică, că fiind greșite.

      Și întradevăr chimia ne învață: nu are cum să existe un acid care atacă numai dintîi și nu atacă gingia, mucoasa sau limba.

      Așa ceva nu există. Orice om știe asta când mănâncă sau bea ceva foarte acid. Aciditatea se simte imediat la limba sau mucoasa.

      Teoria apariției cariilor este de fapt atât de idioată, încât ar trebui să începem să radem în hohote de naivitatea noastră.

      Dar și de prostia celor care ne învață o astfel de teorie fără noimă care nu se potrivește deloc cu realitatea.

      Orice dentist – dacă ar gândi numai 5 minute – și-ar putea seama ușor că ceva nu este în regulă cu teroria asta, căci pe lângă paradoxul cu spațiul intradentar și poziția reală a cariilor există și alte indicii, de ex. copiii cărora le ies dintîi căriați direct din gingie. Sau datorită faptului că unele carii apar practic peste noapte.

       

      Spălatul pe dinți

      Cum se mai pot strică dintîi ? Cu un polizor sau ciocan . Dacă frecăm zilnic dintîi cu o perie și o pastă care conține particule abrazive (pastă de dinți!) atunci le putem strică și subția cu mare siguranță smalțul extrem de valoros și important.

      Asta fac miliarde de oameni zilnic. Bineînțeles, că o fac fără să se gândească o clipă ce fac de fapt.

      Deci combinația de substanțe abrasive și frecatul cu o perie, așa cum știe orice om este ceva foarte bun la șlefuit, adică subțiat o suprafață prin frecare.

      Pastă de dinți nu conține numai nisip sau cristale abrazive, dar și câteva chimicale acide (sodium laureat) și substanțe toxice (fluor, etc.).

      “Spălatul pe dinți” așa cum se face el astăzi (corect ar fi “abraziunea smalțului”) este deci ideal pentru a distruge smalțul. Mai ales când se folosește o periuță cu peri țări, când se freacă dintîi mult timp sau când se folosește o periuță electrică.

      La atâta “progres” al medicinii, probabil că în câteva decenii ne vom polizam dintîi cu aparatele dentiștilor folosite la curățirea “profesională” a dinților și vom numi asta mai departe “spălat pe dinți”. La periuțe electrice și nisip în pastă de dinți am ajuns deja.

       

      Apariția cariilor

      Oare cum se poate strică un dinte pe cale naturală, fără acizi misterioși și șlefuit, având în vedere de cine e construit de fapt acel dinte ?

      Cine poate contrui un dinte îl poate și distruge, dacă dorește. Dovadă cea mai clară sunt copii cărora le ieși din gingie dintîi deja căriați.

      Un dinte se poate construi și la fel de bine se poate strică la comandă creierului, căci este ceva viu. Există comenzi de necroză (distrugere) celulară și altele de diviziune celulară.

      De fapt și cariile apar, că orice altă boală sau necroză, în urmă unui conflict emoțional și anume a unui “conflict de mușcătura”, conform Noii medicini germanice.

      Atât la oameni dar și la animale, apare în urmă unei supărări uneori o dorința nesatisfăcută de a mușcă sau sfărâma cu dintîi pe cineva/ceva.

      De exemplu un câine micuț care ar dori să muște un doberman, dar nu are curaj. Animalele sălbatice au o ierarhie binestabilita și nu au aceste probleme de regulă. Însă la oameni și animalele de casă este altfel. Există destule motive de supărare pe dușmani, colegi, vecini, șefi, prieteni, pe golanii din cartier dar nu mereu îi

      putem bate sau mușcă pe aceștia așa cum am dori. Și deci apare un conflict între dorința și realitate. Cum nu suntem animale, nu îndrăznim să mușcăm pe ceilalți așa cum ar trebui, deși ne dorim asta din toată inima. Numai copii mici mai fac asta în mod instinctive. Și des îi oprim de la asta și astfel le facem carii.

      “Muscatul” pentru oameni este des echivalent cu “a bate pe cineva”, “a se răzbună”, “a pedepsi” sau “a se apară”.

      Cei mai mulți din noi nu mai mușcăm și nu ne mai batem căci suntem educați sau nu avem voie sau este interzis să ne rafuim (de ex. la școală, sau acasă cu frații), sau ne este frică să ne rafuim cu el căci rivalul/dusmanu este mai puternic decât noi. Maraim, dar nu mușcăm.

      Cât timp conflictul este activ se necrozeaza o parte din dinte, la comandă creierului. La fel este de fapt că și necroză osului (leucemie), la cea a articulației (artroză), necroză pielii (dermatita, eczemă) sau necroză amigdalei (amigdalita).

      Deci apare un conflict între dorința și realitate și asta duce imediat, în puține ore, la o necroză în dinte. Ori este afectat smalțul (“nu am voie să mușc rivalul/dușmanul”, e în școală și este interzisă bătaia), ori la dentina (“nu pot să mușc rivalul/dușmanul”, căci nu am curaj să o fac).

      Dacă dorim să sfaraman dușmanul/rivalul cu măselele, căria apare la masele.

      Fiecare dinte are funcția lui: cu incisivii infascam, cu cei frontal rupem bucatati, cu canini sfasiem sau crăpam, cu molarii sfărâmăm.

      În funcție de dorința individuală simțită în furia, ura sau dorința de răzbunare simțită, este afectat un anumit dinte sau măsea și în ele apare o carie, o gaură.

      Când se termină conflictul căria este reparată și dintele refăcut. Însă la asta nu se mai ajunge de regulă în ziua de azi căci lumea se duce la dentist, iar acesta strică dintele și mai mult și îl umple pe cu substanțe moarte care nu mai permit reparația. Iar gaură care o face dentistul este de regulă de 5-10 ori mare decât cea inițială și asta des numai din cauza că au frică de niște microbi sau bacterii.

       

      Rezolvarea conflictului

      Da, până și dintîi se repara de la sine dacă nu facem greșeli și încheiem conflictele! Asta au observat deja mulți oameni. Dar reparația lor este posibilă numai când am încheiat conflictul. Dacă conflictul persistă căria va crește mai departe. Și până la Dr. Hamer nu știam acest lucru. Dar acum știm și putem acționa de la prima pată neagră. Găsim conflictul și îl încheiem simbolic sau real.

      O metodă de a încheia simbolic un conflict de “mușcătura” atunci când am sesizat o carie este de a mușcă în ceva tare (morcov, pernă, lemn) în loc de a “mușcă” (bate, lovi) pe dușmanul/rivalul/persoană cu pricina. Atunci conflictul se încheie, căria este oprită și acum începe procesul de reparație. Trebuie deci să facem în mod virtual ceea ce am dorit dar nu am făcut.

      La dentist cariile nu ar trebui găurite și mărite deloc ci ar trebui – după o curățire fără burghiu astupată gaură cu acel ciment provizoriu – care poate fi deteriorat de corp și înlocuit cu materie dentară cu timpul. Un astfel de ciment se poate cumpără și folosi de fiecare în vremuri grele sau de ex. când toți dentiștii au murit sau au plecat în străinătate. Sau când nu mai au curent pentru mașinăriile lor teribile.

      Pe pariu ca pretinsul virus rujeolic nu exista? – Episodul 2

      Episodul 1 AICI.

      Weekendul trecut, la o zi după verdictul din 12.03.2015 din Ravensburg, am avut deci bucuria de a participa la o prelegere și un seminar excepțional cu dr. Ștefan Lanka în Langenargen, o mică localitate de lângă lacul Konstanz. A fost un seminar de la care m-am întors acasă mai bogată de un milion de ori, atât intelectual, cât mai ales sufletește! Îmi doresc din toată inima să pot face un transfer telepatic și să va transmit tot ce am învățat în acest weekend, promit că am să încerc -în timp- să cuprind câteva din temele discutate acolo. Oricum, nu a fost ultimul seminar la care am mers.

      Când am citit în Newsletter-ul de la începutul lui martie că se va organiza acest seminar special pe tema procesului și a publicațiilor despre pojar discutate în proces, am început să-mi fac planuri că să merg acolo. Am făcut cerere de concediu, am căutat o pensiune ieftină, bilet de tren ieftin, apoi mi-am bătut capul cum să fac rost de bani pentru seminar: 2 zile = 180 de euro, pe care efectiv nu mi-i permiteam.

      În final i-am scris direct lui Ștefan Lanka, i-am relatat cine sunt și cu ce mă ocup, i-am trimis link la blog că să vadă câte articole ale lui am tradus până acum, apoi i-am mulțumit pentru faptul că datorită lui am acum un copil perfect sănătos, i-am explicat că am un salariu modest și… l-am rugat de un rabat de 30%. Răspunsul lui? “EU va mulțumesc dvs. pentru angajamentul dvs. Se înțelege de la sine că sunteți invitată mea. Nu trebuie să plătiți nimic”.

      Așa se face că vineri seară, după o călătorie cu trenul de aproape 5 ore, am participat -alături de alți 40 de oameni- la prelegerea lui Ștefan Lanka despre desfășurarea și mai ales despre background-ul procesului. De față au fost și câțiva jurnaliști (mă rog, unii chiar nu sunt demni de această denumire, fiind mai mult niște lachei programați să manjeasca și să discrediteze tot ce deranjează propagandă de spălare pe creier care este dictată de sus).

      Iată ce dialog am avut în pauză prelegerii cu una din jurnalistele prezente:

      Jurnalistă: “Îl cunoașteți personal pe dl. Lanka?”

      Eu: “Nu, dar îi cunosc prelegerile de pe youtube, publicațiile și cărțile. Lui îi datorez faptul că am un copil sănătos!”

      Jurnalistă: “Dar de ce? Ce a avut copilul?”

      Eu: “Nu a avut nimic, tocmai asta e frumusețea, îi datorez lui Ștefan Lanka faptul că am un copil nevaccinat și perfect sănătos, care în aproape 7 ani nu a luat niciun medicament.”

      Jurnalistă: “Dar… îi dați ceva?… cumpărați ceva de la dl. Lanka? … Știți, el vinde niște prafuri…”

      Eu, calmă: “Serios, la acest nivel doriți să discutăm? Ok, atunci va las… O seară bună!”

      Și am plecat de lângă ea.

      Culmea este că aceeași jurnalistă îi ciugulea din palmă lui Lanka la finalul prelegerii, după ce aflase că acesta l-a cunoscut personal pe marele Ivan Illich, față de care jurnalistă avea o profundă admirație. A mers până într-acolo încât și-a cerut scuze de la dr. Lanka pentru că într-un articolas mai vechi îl numise “clown-ul săptămânii”… Deh, așa e când omul vine să se informeze direct de la sursă, află ceva mai multe decât de pe Mincipedia.

      În caz că va întrebați, Ștefan Lanka nu vinde “prafuri”. El colaborează cu o editura online unde își vinde revistele și cărțile; această editura oferă spre vânzare printre altele două seturi (Bio-ReSet) alcătuite de dr. Lanka și recomandate că să ajute în cazuri de epicriză, situațîi cu simptome accentuate etc. Nu mai întru în amănunte despre ce este o epicriză, detaliile le aveți în articolul despre Nouă Medicină Germanică. Având în vedere că în perioadele de simptomatică puternică, lipsa de energie și aciditatea din organism pot agrava simptomele, dr. Lanka a alcătuit acest set de “prim ajutor”, care constă din produse ce pot fi cumpărate și separat din alte surse, evident, deci nu sunt produse de el, nu are licență, nu are patent, nu se îmbogățește de pe urmă lor 🙂

      Contextul acestui set este următorul: la prelegerea de vineri seară Ștefan Lanka a relatat despre cum descoperise el cu întârziere Nouă Medicină Germanică din cauza antipatiei pe care o avusese inițial față de dr. Hamer. Când s-a apucat să citească și să verifice Nouă Medicină Germanică, evident că a realizat imediat că acolo sunt răspunsurile la aproape toate întrebările despre cauzele bolilor!

      Citat Lanka: “Hamer mi-a luat frică de cancer și mi-a dat frică de infarct” asta deoarece conflictele teritoriale vin cu infarct în epicriză, după rezolvare. Dealtfel, dragul și binecuvântatul nostru chirurg Adrian Cacovean ne va povești cât de curând cu amănunte despre ce a trăit el în epicriză lui! Până atunci, să fim recunoscători că rugăciunile ne-au fost ascultate și acest mare om s-a pus din nou pe picioare și își va continuă misiunea existențială divină.

      Ei bine, revenind la epicriză, cred că pe dr. Lanka l-a preocupat ani de zile cum să ajute oamenii să treacă mai ușor prin epicrizele puternice după rezolvări de conflicte, de aceea a studiat aspectele crizelor epileptoide și a alcătuit acest set că o trusa de ajutor esențială pentru momentele grele ale unei epicrize.

      Și eu am avut o astfel de epicriză în 2013, deși atunci fuseseră mai mulți factori implicați, apoi am mai avut una chiar iarnă trecută, când ne-am petrecut Crăciunul pe malul oceanului, pe insula La Palmă, într-o atmosfera de vis, iar eu am avut niște migrene vreo 4 zile de nu-mi puteam mișcă deloc capul fără să mă sageteze niște dureri cumplite. Nu am luat nimic, mental am desfăcut sticlă de șampanie și m-am bucurat, fiindcă știam că mi-am mai rezolvat un conflict și că durerile de cap vin de la expulzarea edemelor din focarul Hamer. Evident că au trecut de la sine. Dată viitoare am să încerc să experimentez cu câte ceva din produsele recomandate de Ștefan Lanka. Va traduc și vouă ce conține setul ReSet – cu explicațiile date de dr. Lanka:

      • Picături Gelum – recomandate în epicriză cu dureri de cap puternice, migrene, atacuri cerebrale etc., aceste picături leagă amoniacul și stabilizează pH-ul sângelui. Dacă simptomele puternice sunt legate de lipsa de oxigen, aceste picături ajută la atenuarea și scurtarea crizei epileptoide.
      • Natron (hidrogenocarbonat de sodiu), foarte util pentru menținerea unei valori ideale a pH-ului din sânge la 7,38 (și multe alte utilizări). Rinichii funcționează în mod optim doar atunci când sângele conține suficient carbonat hidrogenat. În organism și în creier se produce energie în mod optim atunci când sângele, limfa, așa-zisul țesut conjunctiv și urină sunt întotdeauna ușor alcaline.
      • Benzi de testare a nivelului pH-ului, de ținut la întuneric în dulapul de baie, pentru verificarea regulată a pH-ului.
      • “Gehirn-Fit”, o combinație purificată alcătuită din componentele de baza ale substanțelor matricei (glucozamina, GAG, Glykosaminoglykanen). Cercetarea neurologică a recunoscut între timp importantă țesutului glia din creier. Există mult mai multe celule glia decât neuroni, deoarece țesutul glia alimentează neuronii cu energie, oxigen și substanță matriceala, și îi susțîn în sarcinile lor de transport energetic. Această “vată de zahăr” trebuie reînnoită permanent, iar corpul nu poate produce singur această substanță; este vorba de GAG. Pentru a evita lipsurile, pentru a atenua durerile de cap și epicrizele puternice, trebuie să ne hrănim cu toate substanțele vitale necesare sau să completăm cu aceste substanțe.
      • Maltodextrin 19 bio, maltoză, util în perioade de stres permanent, de traume apăsătoare, precum și în fazele vagotone, de vindecare. În special împotriva crampelor, a dificultăților de înghițit precum și a lipsei de apetit, maltoză ajută la depășirea lipselor energetice. 3-5 lingurițe pe zi.
      • Glucoză biologică, primul ajutor în faze acute de căderi de energie! Ajunge rapid în creier, unde poate echilibra pe termen scurt lipsa de energie și astfel poate atenua epicrizele deja declanșate. În plus, va spun din experiență mea personală că este bine să aveți întotdeauna la voi, pentru orice eventualitate, un pachețel de glucoză. Dacă unui om îi vine rău și-l vedeți cum se prăbușește (am văzut asta deja de câteva ori), ajutorul imediat ideal este să-i dați o bucățică de glucoză. S-ar putea să aibă diabet și să îi salvați viață!
      • Argilă verde; argilă creează suprafață și prin această energie în organism, având efecte benefice asupra metabolismului celular. Argilă conține diferite minerale, protejează mucoasele, ajută la digestie și la detoxifiere.
      • Manju; când microorganisme efective fermentează într-un anume mod timp de un an de zile alge și fructe, substanțele active eliberate sunt asimilabile în mod optim. Manju reprezintă un amestec de vitamine, enzime, substanțele de temelie ale proteinelor și acizilor nucleici, care sunt concentrate și combinate în mod ideal. Ele ajută imediat în situațîi de încordare extremă și de șoc, stabilizand metabolismul și ajutând la eliminarea toxinelor și a radicalilor liberi. Când organismul nu are lipsuri energetice majore, Manju este cea mai bună alegere pentru stabilizarea persoanelor în epicrize.
      • Picături Bach Rescue Remedy; ideale în situațîi de șoc, stres acut, sperieturi, panică etc., pentru a ajută persoană respectivă să depășească momentul de șoc. Picăturile Bach ajută în multe afecțiuni. Toate remediile florale Bach, precum și remediile homeopate, pot fi obținute oricând gratuit!
      • o sticlă de apă “food safe”; apă este viață și trebuie băută din sticle produse fie din material de sticlă superior, fie din material de plastic food safe, deci nu plastic ordinar. Pentru că apă să aibă un efect benefic asupra corpului, ea trebuie să aibă o energie din tensiunea superficială optimă și nu să trebuiască să fie mai întâi filtrată prin ficat. Dacă nu avem un filtru de apă bun, măcar să bem apă din sticle mai de calitate.
      • lichior de chili; pentru cazurile extreme, în care nivelul de energie este atât de scăzut încât nu ajută picăturile Gelum, natronul, apă, maltoză sau glucoză, este recomandat lichiorul de chili, pentru obținerea de energie suplimentară. Alcoolul este un solubilizant și pentru formă de energie a viețîi, fluidul din tensiunea superficială. Capsaicinul din chili poartă în el această energie, motiv pt. care ne putem și arde de la prea mult capsaicin. De asemenea, este cunoscut faptul că chili-ul școală și “morții” din mormânt, de aceea este recomandat în momente de lipsa extremă de energie și în stări de șoc foarte puternice. Se recomandă de asemenea consumul regulat de alimente piperate, pentru că metabolismul să se familiarizeze cu această formă de energie și s-o poată utiliza că formă de stocare.
      • Folie aurie izotermică; în situațîi de șoc se instalează o lipsa acută de energie și un frig interior. Aici poate ajută această folie izotermică. Dacă persoană respectivă trebuie întinsă pe jos, este recomandat să punem mai întâi paturi sau haine, apoi folia și apoi persoană. În plus, este recomandat să facem cu toțîi din 5 în 5 ani câte un curs de prim ajutor, pentru a reține toate tehnicile necesare și pentru a fi mereu la curent cu noile descoperiri în acest domeniu, atât pentru noi cât și pentru alții. Cine oferă, va primi înapoi. Când oamenii nu oferă nimic, de exemplu prin aceste cursuri, nu vor putea nici ei să primească ajutor la nevoie.
      • Un pachet de șervețele igienice de unică folosință; în cazuri de urgență, și igienă personală este importantă, de aceea se recomandă aceste șervețele igienice de unică folosință, care mai ales umezite pot avea un efect răcoritor în caz de pierdere a cunoștinței în timpul unei epicrize; se folosesc pe cap, pe bust sau pe burtă.

      Eu am plătit 99,95 de euro pe acest set. Ei bine, am adunat prețul tuturor acestor produse așa cum sunt ele vândute pe internet și am ajuns la vreo 92 de euro. Dacă mai socotim și transportul pt. când le comanzi separat din diverse surse, până la urmă oferta firmei Food d’Or este chiar ceva mai convenabilă. Dar să revin la weekendul minunat petrecut la lacul Konstanz.

      Vreau să va spun că am fost profund impresionată de omul de știință Ștefan Lanka, dar la fel de mult și de OMUL Ștefan Lanka. Și nici nu avea cum să fie altfel. În momentul când a intrat el în încăpere, totul a căpătat o dimensiune liliputană. Imaginați-va un “urs” de aproape doi metri, care radiază o forță și o suveranitate extraordinare, dar în același timp are un zâmbet prietenos, uneori șăgalnic, o privire deschisă, o voce caldă și o atitudine calmă, empatică și total zen. Mi-a amintit pe undeva de dragă de Crina Vereș a noastră. Pe lângă multitudinea de cunoștințe și informațîi transmise vineri, sâmbătă și duminică (sută de informații pe minut, că abia apucăm să luăm notițe, darămite și să mai prelucrăm informația), m-a impresionat profundă lui autenticitate și umanitate, adică este exact așa cum mi l-am imaginat după ce i-am citit cărțile și i-am vizionat prelegerile pe internet. Sper să-mi fac timp să aprofundez toate inspirațiile și sursele numite de el.

      Am cunoscut-o și pe mama lui, care a participat împreună cu noi la prelegere și la seminar, iar în pauză am ajutat-o la servit cafea. O persoană adorabilă, caldă și bună, la despărțire ne-am îmbrățișat și am schimbat numere de telefon și adrese, cu promisiunea mea că la vara vin s-o vizitez cu toată familia. În pauzele de la seminar am fost cu toțîi la masă de prânz, iar eu am profitat de ocazie că să mă așez mereu lângă ea. Mi-a povestit multe chestii drăguțe din copilăria lui Ștefan Lanka și din viață lor, dar și despre toată suferință prin care au trecut datorită stigmatizării fiului ei din momentul când acesta a început să deranjeze sistemul. Ceea ce m-a impresionat cel mai mult a fost că abia de câțiva ani -după moartea soțului ei- a început și ea să se implice în ceea ce face fiul ei, deoarece înainte de asta soțul ei fusese mulți ani de zile foarte “supărat” și dezamăgit din cauza că -în ochii lui- fiul lui își aruncase la gunoi viață și carieră prin decizia de a înota împotriva curentului.  Ce păcat că nu a avut și el bucuria de a realiza ce om minunat a devenit copilul lui!

      lângă Ștefan Lanka, omul datorită căruia copilul meu este nevaccinat și sănătos

      I-am povestit drăguței doamne ce fac și eu că să ajut părințîi să iasă din dogmă vaccinării, relatandu-i că uneori mă plimb noaptea pe străzile și prin orașele vecine și împart flyere și manifeste antivaccinare la cutiile poștale, i-am povestit de blogul meu, de traduceri, de tot efortul pe care-l investesc în muncă de informare pentru alți părinți, accentuând pe faptul că fiul ei mi-a fost și îmi este o mare inspirație, apoi i-am mulțumit din suflet pentru acest “dar divin” pe care ea l-a făcut omenirii și pentru faptul că a demonstrat că un copil iubit devine întotdeauna un adult autentic și iubitor de adevăr! Am simțit că a fost impresionată și fericită să vadă în direct efectul muncii fiului ei! Când i-am mai arătat și poză lui David cu cuvintele “copilașul asta îi datorează fiului dvs. sănătatea perfectă de care se bucură”, au podidit-o lacrimile.

      La final, i-am povestit că adusesem la mine și vreo 100 de flyere despre moartea cerebrală și fraudă donării de organe, cu intenția de a le răspândi prin orășelul lor, pe la cutiile poștale, dar nu mai apucasem, fiindcă în fiecare seară mersesem la restaurant cu toți participanții și eram obosită, iar dimineață mă trezisem devreme că să nu intarzii la seminar. Nu voiam să mă întorc cu ele acasă și i-am arătat pungă în care le aveam. Cu o elegantă deosebită, mi-a luat pungă din mâna și a spus: “Ei, la vârstă mea trebuie să mă mențîn în formă, așa că sunt convinsă că nu-mi vor strică niște plimbări de noapte prin Langenargen”.

      Voi reveni cu luarea de poziție a lui Ștefan Lanka în urmă istoricei erori judiciare din procesul cu virusul pojarului. De asemenea, voi încerca să va traduc și esențialul prelegerii lui Ștefan Lanka despre istoria medicinei și direcția greșită în care s-a dezvoltat medicină, precum și despre teoria infecției și conceptul eronat de “virusuri patogene”. Până atunci, va las cu o fotografie făcută într-o pauză la seminar.

       

      Mulțumim Felicia.

      Te iubim și Felicitări pentru tot ce faci pentru semenii tăi !!!

      sursa: http://piersicuta.blogspot.ro/2015/03/pe-pariu-că-pretinsul-virus-rujeolic-nu.html#more

      Boriska, băiatul care a uimit savanţii şi care zice că a trăit pe Marte

      Boris Kipriyanovich din Rusia, copilul care spune ca a trait pe Marte

      Boris Kipriyanovich din Rusia, copilul care spune ca a trait pe Marte

      Povestea unui băieţel neobişnuit din Rusia, pe nume Boris, a atras atenţia lumii întregi acum câţiva ani. Născut pe 11 ianuarie 1996 în oraşul Volzhsky, şi-a uimit părinţii încă de la naştere. Mama lui, Nadejda Kipriyanovich, un dermatolog într-o clinică de stat şi tatăl băiatului, un ofiţer pensionat, au fost surprinşi să constate că în familia lor venise un băieţel care nu era ca toţi ceilalţi.

      Mama lui povesteşte despre venirea pe lume a băiatului: “Totul s-a întâmplat atât de repede, nici măcar nu am simţit vreo durere. Când mi-au arătat copilul, acesta se uita la mine cu o privire de adult. Ca medic, ştiam că bebeluşii nu-şi pot concentra privirea asupra obiectelor. Cu toate acestea, micuţul meu copil se uita la mine cu ochii lui mari şi căprui”.

      Când s-a întors cu el de la maternitate, femeia a început să observe lucruri foarte curioase la copil. Băiatul, pe care mama l-a numit Boris, nu plângea aproape niciodată. Copilul a rostit primul cuvânt când avea patru luni, şi a început să pronunţe cuvinte simple curând după aceea. La opt luni deja vorbea în fraze, iar la un an şi jumătate el nu avea nicio dificultate să citească titlurile din ziare. La vârstă de doi ani el a început să deseneze şi a învăţat cum să picteze şase luni mai târziu. Când a împlinit doi ani, a început să meargă la o grădiniţă locală, iar tutorii au observat imediat că băiatul avea o inteligenţă sclipitoare, competenţe lingvistice şi o memorie unică.

      “Aveam un sentiment foarte ciudat că eram, pentru el, ca nişte străini cu care încerca să stabilească un contact, a precizat mama băiatului, potrivit Project Camelot.

      Când Boris, sau Boriska cum îl alintau părinţii, a împlinit trei ani a început să le vorbească părinţilor săi despre univers.

      “El putea numi toate planetele sistemului solar, chiar şi sateliţii lor, nume şi număr de galaxii. La început a fost foarte înfricoşător, m-am gândit că fiul meu era ieşit din minţi, dar apoi am decis să verific dacă aceste nume există cu adevărat. Am luat câteva cărţi de astronomie şi am fost şocată să aflu că băiatul ştia foarte multe despre această ştiinţă”, a povestit Nadejda.

      Zvonurile despre copilul astronom s-au răspândit repede în tot oraşul, iar băiatul a devenit o celebritate locală. Mulţi erau curioşi să afle cum de poate şti atât de multe acest copil. Boriska dorea să le spună oaspeţilor săi despre civilizaţiile extraterestre, despre existenţa în preistorie a unei rase de oameni înalţi de trei metri, despre clima viitorului şi despre schimbările la nivel mondial.

      La un moment dat, Boriska a început să le spună oamenilor despre păcatele lor. El se ducea la cineva pe stradă şi îi spunea să renunţe la droguri, sau le spunea bărbaţilor adulţi să nu îşi mai înşele nevestele etc.

      Nadejda a observat mai târziu că micuţul se simţea rău înainte de producerea unor dezastre. “Când s-a scufundat submarinul Kursk, avea dureri peste tot. El a suferit în timpul luării de ostatici de la Beslan, a refuzat să meargă la şcoală în zilele acelui atac oribil”, a declarat mama băiatului.

      Când a fost întrebat despre sentimentele sale din zilele crizei Beslan, Boris a povestit: “A fost ca o flacără care ardea în interiorul meu, am ştiut că povestea din Beslan va avea un sfârşit oribil”.

      Boriska a atras şi atenţia cercetătorilor ruşi iar specialiştii de la Institutul de Magnetism al Pământului şi Unde Radio al Academiei Ruse de Ştiinţe s-au dus şi au examinat aura băiatului care s-a dovedit a fi neobişnuit de puternică.

      Profesorul Lugovenko afirma că există unele dispozitive speciale care pot măsura unele abilităţi extrasenzoriale ale oamenilor. Oamenii de ştiinţă moderni din întreaga lume efectuează lucrări ample de cercetare în acest domeniu care nu este atât de uşor de descifrat precum cercetarea lucrurilor de la suprafaţa corpului uman. De altfel, oameni care posedă abilităţi unice s-au născut pe toate continentele din lume, susţine omul de ştiinţă. Astfel de copii sunt numiţi “copii indigo” de către cercetătorii, a adăugat acesta.

      “Boriska este unul dintre ei. Mulţi au spirale ADN modificate, care le dau un sistem imunitar incredibil de puternic, putând învinge chiar şi SIDA. Am întâlnit astfel de copii în China, India, Vietnam şi aşa mai departe”, a precizat Lugovenko.

      “Când l-am prezentat pe băiatul nostru mai multor oameni de ştiinţă din diferite domenii, inclusiv ufologi, astronomi şi istorici, toţi au fost de acord că ar fi imposibil ca el să inventeze toate acele poveşti. Boriska folosea limbi străine şi termeni ştiinţifici, despre care spunea că sunt de obicei folosiţi de către specialiştii care studiază aceasta sau cealaltă ştiinţă particulară”, a declarat mama lui Boris.

      În diversele culturi s-a tot discutat subiectul nemuririi sufletului, iar Boriska pare să confirme această teorie. Băiatul susţine că trăim veşnic şi îşi aminteşte scene şi evenimente din viaţa lui trecută de pe Marte. Specialiştii au precizat că el deţine informaţii pe care nu ar avea de fapt de unde să le ştie.

      Băiatul ştia totul despre viaţa de pe Marte, despre locuitorii săi şi zborurile lor spre Terra, despre oraşele megalitice ale civilizaţiei marţiene, navele lor spaţiale şi zborurile lor către diverse planete, sau despre civilizaţia lemuriană, despre care ştia multe detalii pentru că se întâmplase să coboare acolo de pe Marte. Informaţiile despre civilizaţiile preistorice sunt deseori respinse de către unii cercetători, în ciuda relicvelor care datează din epoci atât de îndepărtate încât teoria lui Darwin rămâne incapabilă să le explice existenţa.

      Un jurnalist rus a vorbit cu băiatul despre cunoştinţele şi experienţele sale unice:

           Boriska, chiar ai trăit pe Marte cum se spune pe aici?

           Da, este adevărat. Îmi amintesc acea perioadă, aveam 14 sau 15 ani. Marţienii duceau mereu războaie aşa că am participat de multe ori la raiduri aeriene cu un prieten de-al meu. Puteam călători în timp şi spaţiu zburând în nave rotunde, dar observam viaţa de pe Pământ în nave triunghiulare. Navele marţiene sunt foarte complicate. Ele sunt pe straturi.

           Există viaţă pe Marte acum?

           Da, există, dar planeta şi-a pierdut atmosfera cu mulţi ani în urmă ca urmare a unei catastrofe globale. Dar marţienii încă mai trăiesc acolo, în subteran. Ei respiră bioxid de carbon.

           Cum arată aceşti marţieni?

           Oh, sunt foarte înalţi, mai mult de şapte metri. Ei posedă calităţi incredibile.

      Se pare că marţienii inspiră gaz, însă aici, odată ce ai acest corp trebuie să respiri oxigen. Marţienilor nu le place aerul de pe Pământ pentru că provocă îmbătrânirea. Marţienii sunt relativ tineri, de aproximativ 30-35 de ani, susţine băiatul.

      Boriska a vorbit mai în detaliu despre OZN-uri: “Am plecat şi am aterizat pe Pământ aproape instantaneu!. Este compus din straturi. 25 % – strat exterior, făcut din metal dur, 30% – al doilea strat e făcut din ceva asemănător cu cauciucul, al treilea de 30% – din nou din metal. În final 4% e compus dintr-un strat special magnetic. Dacă încărcăm acest strat magnetic cu energie, aceste maşini vor putea zbura oriunde în univers”.

      Boriska a povestit că atunci călătorea destul de des pe Pământ pentru a face comerţ, precum şi în alte scopuri de cercetare. Totul se întâmpla pe vremea civilizaţiei lemuriene. De altfel, băiatul povesteşte că avea un prieten Lemurian care a fost omorât chiar în faţa ochilor săi: „O catastrofă majoră a avut loc pe Pământ. Un continent gigantic a fost înghiţit în apele învolburate. Apoi, brusc, o stâncă masivă a căzut pe prietenul meu care era acolo. Nu l-am putut salva. Suntem destinaţi să ne întâlnim la un moment dat în această viaţă”, îşi aminteşte Boriska. Băiatul trăieşte întreaga poveste a căderii Lemuriei ca şi cum s-ar fi întâmplat ieri. Lemuria a dispărut acum câtva zeci de mii de ani şi se pare că lemurienii aveau înălţimea de 9 metri.

      Băiatul a vorbit şi despre boala oamenilor: “Boala vine din incapacitatea oamenilor de a trăi în mod corespunzător şi de a fi fericiţi. Trebuie să îţi aşteptaţi jumătatea cosmică. Un om nu ar trebui să se implice şi să încurce în destinele altor oameni. Oamenii nu ar trebui să sufere datorită greşelilor din trecut, ci să înţeleagă ceea ce le este predestinat şi să încerce să ajungă la acele înălţimi şi să facă paşi spre îndeplinirea visele lor. Trebuie să fie mai sensibili şi mai inimoşi. În cazul în care cineva te loveşte, îmbrăţişează-ţi duşmanul, cere-ţi scuze şi îngenunchează în faţa lui. În cazul în care cineva te urăşte iubeşte-l cu toată dragostea şi devotamentul tău şi cere-i iertare. Acestea sunt regulile iubirii şi smereniei. Ştii de ce au murit lemurienii? Ei nu au vrut să se mai dezvolte spiritual şi astfel s-a rupt unitatea planetei lor. Ei s-au rătăcit de la calea predestinată, distrugând în acest fel integritatea planetei. Calea magiei duce la o înfundătură. Iubirea este adevărata magie!”

      Mama lui Boris a explicat că nimeni nu l-a învăţat vreodată aceste lucruri. „Uneori, el stătea în poziţia lotus şi începea să ne spună fapte detaliate despre Marte, sistemele planetare şi alte civilizaţii, care de fapt ne-au nedumerit. Cum poate un băieţel să ştie astfel de lucruri?”, întreabă femeia.

      Articol de Andrei Pricopie,

      sursa: http://epochtimes-romania.com/news/faceti-cunostinta-cu-boriska-baiatul-care-a-uimit-savantii-si-care-zice-ca-a-trait-pe-marte—214040

      Cum ne putem programa copiii?

      Părinții își pot programa copiii să reacționeze la diverși factori deși aceștia nu ar produce nimic fără prealabilă programare sau sugestionare.

      Exemple:

      – Nu bea rece că faci roșu în gât

      – Nu stă pe pietre sau iarbă că răcești

      – Nu stă în vânt/curent/fără fes căci faci otita

      – Nu mânca xxxx că o să te strici la burtă

      – Nu stă prea mult în apă căci răcești

      – Nu mânca dulciuri că faci carii

      – Nu te duce la cutare că are gripă și o iei

      – Nu te cățără că o să cazi

      Cum negațiile nu sunt percepute de suconstient mesajele acestea devin:

      – Când bei rece că faci roșu în gât

      – Când stai pe pietre sau iarbă răcești

      – Când stai în vânt/curent/fără fes faci otita

      – Când mănânci xxx te strici la burtă

      – Când stai prea mult în apă răcești

      – Dacă mănânci dulciuri faci carii

      – Dacă iau contact cu cineva ce are gripă o iau și eu

      – Mă catâr, deci o să cad.

      Că urmare copiii ajung să reacționeze la acești stimuli căci au fost condiționați prin sugestie să o facă. Trebuie să învățăm să evităm condiționările și să le înlocuim cu alte afirmațîi neutrale sau pozitive.

      Nicol: “Copilului meu îi place mult să se cățere, soțul mereu îi spune: “o să cazi”, când sunt în preajma, mereu încerc să anulez această afirmație și cred cu tărie în ce zic. În parc niciodată nu-i zic, “ai grijă să nu cazi”, ci “fii atent!!”.

      O femeie condiționată de mică să facă roșu în gât când bea rece sau mănâncă înghețată a încetat să le mai facă de îndată ce a înțeles – cu ajutorul Noii medici germane – că le făcea doar din cauza sugestionarii. Sugestionarea e valabilă și la gripă și alte boli “molipsitooare:  “bântuie gripă, aoleu”.

      De aceea mass media nu uită să ne aducă aminte în fiecare iarnă/toamna că bântuie gripă.

      Creierul este doar un instrument material la dispoziția sufletului care controlează organelle și duce semnalele nervoase la suflet, similar cu procesorul dintr-un pc.  Sufletul da comandă la creier ce să facă și nu invers. Procesorul la un PC nu simte, nu gândește, nu știe nimic. Nici creierul nu simte, nu gândește, nu știe nimic…  este un procesor cu memorie doar… are nevoie de un software și de un progarmator. În creier nu este niciodată cauza a ceva … ci numai în suflet… sufletul este software-ul… creierul face numai ce îi dictează sufletul, tot așa cum procesorul nu face nimic altceva decât ceea ce îi dictează softul. Creierul e doar oglindă sufletului, softul se programează cu cuvinte, sufletul se programează tot cu cuvinte. Programul “îți activez mucoasa faringerlui/amigdalele/laringelui” este deja pe harddiskul sufletului și este pornit atunci când este dată comandă asociată progamului respectiv: băut rece /mâncat înghețată. Același program este pornit în mod natural de la o sperietură… acest program fiind BIOS-ul sau Windowsul PC-ului. Programul activat de băutul rece este un shareware extra programat de părinți, societate, omul respectiv (datorită crezurilor sale de programare). De acest program nu avem nevoie, dar cineva binevoitor ni l-a așternut în memoria sufletului.

      “La început era Cuvântul şi Cuvântul era la Dumnezeu şi Dumnezeu era Cuvântul”. Toată creația este făcută prin cuvinte. Cuvintele sunt limbajul de programare a sufletului.

      Material preluat de pe: http://sănătate.findtalk.biz/t3942-sugestionarea-negativă-de-către-părinți-și-societate#14995

      Mulțumim !!!

       

      Din Comentarii:

      Pentru suflet nu există nici o diferența între un conflict real și unul imaginar. Creierul nu poate gândi și nici simți, deci nu are nimic de a face cu astea. Noi nu suntem creier, ci suflet.

      Cel mai bun exemplu este un film de groază, care te poate speria că și ceva real. Sau frică de o boală care îți produce exact simptomele acelei boli. Credință în ceva îți creează realitatea respectivă. Sugestia și autosugestia nu au nevoie de conflicte/DHS, așa cum știm și de la hipnoză.

      O femeie condiționată de mică să facă roșu în gât când bea rece sau mănâncă înghețată a încetat să le mai facă de îndată ce a înțeles – cu ajutorul Noii medici germane – că le făcea doar din cauza sugestionarii. Sugestionarea e valabilă și la gripă și alte boli “molipsitooare: “bântuie gripă, aoleu”

      De aceea mass media nu uită să ne aducă aminte în fiecare iarnă/toamna că bântuie gripă.

      Sugestia și autosugestia nu au nevoie de conflicte/DHS, așa cum știm și de la hipnoză. Ce s-a programat în suflet acesta somatizeaza. Sufletul poate suferi un șoc/DHS sau o programare negativă..efectul este același… numai formă cauzei este un pic diferită…

      Nu poți înțelege ce am spus eu cu creierul /termenii /cunoașterea ta… căci gândești greșit /ai cunoaștere greșită /incompletă.. că să traduci ceva trebuie întâi să fi înțeles…

      Îți recomand să cauți în youtube video-ui cu showuri TV cu hipnoză spectatorilor…este același principiu… nu e deloc “greu” căci aceste programe se pot vedea la miliarde de oameni și sunt reale… studenții la medicină fac multe simptome din bolile studiate..ipohondrii la fel

      “Somatizarea” nu este nimic altceva decât derularea unui program din suflet în planul fizic..adică la nivelul corpului…drumul merge mereu prin creier …căci sufletul accesează corpul prin creier numai, tot așa cum software-ul poate accesa unitățile din calculator numai prin procesor…