0722 323 533 (de luni până vineri, între orele 12:00 - 14:00) contact.info.nmg@gmail.com

      Conflicte de pe urmă despărțirii copilului de sânul mamei

      Conform Noii Medicini Germanice un nou-născut suge lacom la sânul mamei. Copilului i s-a luat puțîn sânge înainte și la un moment dat medicul se sperie din cauza valorilor unor analize pe care oricum nu le înțelege. Că urmare copilul se ia brusc de la sânul mamei că să vadă ce-i cu el. Atât mama cât și copilul suferă imediat un conflict emoțional de pe urmă despărțirii bruște.

      Ce zone oare să fie afectate în acest caz, când contactul cel mai puternic dintre cei doi are loc între față copilului și sânul mamei? Bineînțeles: sânul mamei și față copilului!

      La mama i se ulcereaza (subtieaza pe dianuntru) ductele mamare, la copil se ulcereaza epiderma de pe obraji. Nu doare, nu se simte, nu se vede.

      După ceva timp, copilul se aduce înapoi mamei, conflictul de despărțire se rezolva pentru ambii și se întră în faza de autoreparatie.

      Că urmare, mama face “mastita” (inflamatia ductelor mamare) iar copilul face “dermatită atopica” pe obraji. Ambele fenomene fiind un MARE mister pentru orice medic alopat, deși un copil de 4 ani ar înțelege ușor ce se întâmplă de la o asemenea barbarie.

      Mastitele nu apar decât rar la popoarele care nu au medici și nu nasc în spitale. Dar în clinici, spitale și maternități masita este ceva destul de des întâlnit. Mastita fac nu numai femeile cărora li s-a luat pruncul de la san ci și vacile sau oile ținute de oameni. O fac atunci când omul separă vițelul sau mielul de mama că să-i fure laptele. Și ce “tratament” da medicină umană sau veterinară în caz de mastita, des insuda chiar de ea însăși sau de crescătorii de animale?

      Ce să se dea decât antibiotice, că deh, trebuie să fie o infecție cu bacterii!

      Deși nu este decât o inflamație și nu o infecție. Orice reparație are nevoie de o inflamație, deci nu e ceva rău, ci ceva necesar.

      Și că urmare a “tratamentelor” cu antibiotice sau cu alte toxine chimice, mamei sau vițelului i se interzic alăptarea. Iar mama își pierde des și laptele din cauza asta și copilul trebuie hrănit acum cu lapte praf, o porcărie chimicală. Iar de la laptele praf copilul va reacționa des cu diaree sau constipație. Lanțul slăbiciunilor.

      Și în acest mod tinerele făpturi și mamele sunt pedepsite de prostia și orbirea oamenilor de mai multe ori și asta într-o etapă foarte importantă a vieții.

      Dacă ați avut mastite după naștere, relatați despre conflictele avute.

      La mastita mai există, pe lângă despărțirea de gură sugarului și cea de partener, divorțul sau gândurile de divorț, sau aflarea veștii că partenerul are o amanta, etc. “Ți-a fost smuls partenerul de la sân”.

      În funcție de sânul afectat și lateralitatea mâinii la testul de aplaudat se poate spune exact dacă mastita a fost de la o separare de sugar sau de partener. La dreptacele (la testul de aplaudat) sânul stâng este raportat copilului/mamei și cel drept partenerului/tatălui. La stangacele biologic este invers. Uneori alte persoane sau animale pot fi percepute că și copiii sau partener.

      Grup Facebook Noua Medicină Germanică: https://www.facebook.com/groups/191070311078605/permalink/359849877533980/

      Mulțumim Gabriel!

      Cinci tumori care nu sperie pe nimeni, desi sunt tumori in toata regula

      Ce este “cancerul” conform Noii medicine germane și al adevărului verificabil?

      Nimic altceva decât o schimbare – sub controlul permanent al creierului și la comandă lui – a unui țesut anume pentru a suplimenta sau reduce anumite funcțîi ale organului respectiv.

      Există două feluri de schimbări :

      a) o creștere a țesutului – numită în termeni negativi “tumoare”, “cancer”.

      b) o diminuare a țesutului – numită des “necroză”, “ulcerație”, “demineralizate”, “osteoporoză”, “cancer” (de ex. cancer de oase).

      Deci un anumit țesut ori crește funcțional și că volum că să producă mai mult dintr-o substanță anume sau să proceseze mai bine ceva, de exemplu: suc gastric (curbură mare a stomacului), lapte (glandele mamare), hormoni (glanda tiroidă, etc)

      Ori țesutul respectiv se diminuează că volum și în funcționalitate că să producă mai puțîn sau să proceseze mai puțîn sau să lărgească un canal: ulcer gastric (în curbură mică a stomacului), dermatită (ulcerație a pielii), ulcer la colul uterin sau bronșită sau amigdalita în faza inițială.

      În ambele cazuri nu-și prezente de regulă deloc dureri, căci sunt procese necesare și corpul reduce sensibilitatea nervilor în mod intenționat. Durerile apar de regulă de abia în faza a două. Tumorile și necrozele/ulecratiile deci în mod normal nu dor în faza inițială.

      După ce nu mai are nevoie de aceste schimbări corpul le repara singur: tumorile le destramă cu ajutorul microbilor și a fungilor (care sunt mereu la controlul și dispoziția corpului precum pompierii și gunoierii la dispoziția orașului) sau, în cazul doi, găurile și ulcreatiile sunt reparate cu formarea de țesut (diviziune celulară) sau, în anumite organe prin formarea de chisturi (rinichi, ovare) care au aceleași funcție că și unitatea respectivă.

      Oamenii au fost educați în idea că în corp totul este static, că într-o mașînă. Că mărimea organelor și a vaselor, grosimea pielii sau a mucoaselor sau densitatea oaselor trebuie să rămână constanța, că într-o mașînă moartă.

      Faptul că corpul dispune de puterea și necesitatea de a schimbă orice organ sau țesut după necesități, este ceva mai necunoscut pentru omul de rând și pentru medicină decât față ascunsă a lunii. Și asta deși există dovezi clare și arhicunoscute pentru această capacitate.

      Se poate dovedi ușor că aceste 2 faze de schimbare și reparație a țesuturilor din corp – de orice natură – nu sunt decât procese

      inteligente, necesare și controlate de creier și nicidecum urmarea unor “greșeli”, “boli”, “denaturari” sau “atacuri”.

      Mărirea sânilor în vederea alăptării copilul

      Cred că nu trebuie dovedit cât de mult se schimbă volumul și randamentul sânilor la o femeie care a născut. Schimbările funcționale și în volum sunt enorme și se văd de la o poștă! Însă conform medicinii avem de a face cu o tumoare în toată regulă care a crescut în numai puține luni și chiar în mod vizibil. Deci o creștere rapidă și că urmare o tumoare malignă! Tumoare malignă este în medicină ceva care crește mai repede și are celule mai mari, căci atunci când o creștere rapidă este necesară corpul face celulele mai mari. Simplu și efectiv. Și totuși nimeni nu-și face griji de această tumoare, în comparative cu exact același process la o femeie care nu are un copil mic pe care tocmai îl alăptează.

      Conform Noii medicine germane, cauza reală a “cancerului de san” este un conflict creeat de grijă pentru sănătatea cuiva sau pentru integritatea “cuibului”, a familiei. La acest conflict apare comandă : mărește sânul stâng sau drept în funcție de persoană bolnavă că să îi poți da lapte, căci este bolnavă“. În urmă unui program important care asigura supraviețuirea sugarilor la boli, cumva corpul crede că orice bolnav este un copil care are nevoie de lapte că să mănânce mai bine să-și învingă boală, atunci când această grijă este mare.

      În acest caz cresc însă numai glandele mamare și nu tot sânul. De îndată ce grijă această a trecut, corpul destramă glandele mamare mărite, printr-un process tuberculos cu puroi și secreție. Totul se petrece la comandă creierului, tot așa cum este și în sarcina.

      La sarcina, creșterea sânilor apare în urmă comenzii “sunt însărcinată” .

      Ce se întâmplă oare cu sănii uriași după ce mama a oprit alăptarea ? Este nevoie de operație, tăierea sânilor sau citostatice și radiațîi că să ajungă la mărimea inițială? Deloc ! Corpul reduce acum numărul de celule dându-le comandă să moară și diminuand astfel toate țesuturile în mod inteligent : vase sanguine, glandele care produc lapte, ductile mamare, pielea, țesutul conjuctiv. O necroză (moarte celulară) voită la toate țesuturile care trebuie diminuate. Simplu și efectiv.

      Menstruația

      Mucoasa uterului crește exact că orice altă tumoare în fiecare luna și nimeni nu se îngrijorează de asta atâta vreme cât se petrece acest lucru. Ea crește tot la comandă creierului, că orice lucru care crește în corp și indiferent dacă noi considerăm că este ceva ”bun” sau “rău”, cu rost sau fără. Această creștere este necesară pentru perpetuarea speciei fiind un program biologic.

      De îndată ce a trecut un anumit timp, dacă nu a existat o fecundare a ovulului, mucoasa însă este destrămată, tot la comandă creierului și iese din corp împreună cu ceva sânge. De fapt nu există sângerare menstruală ci numai eliminarea mucoasei uterului, destrămate la nivel celular.

      Luna de luna, orice femeie fertilă de pe pământ experimentează procesul bifazic descoperit de Dr. Hamer pt. jumătate din boli: creștere în prima faza pentru a asigura o anumită funcție și distrugere în faza două, când nu mai este nevoie de țesut.

      Deși orice femeie face lunar cancer la mucoasa uterului, nici un medic nu face panică din cauza asta (încă!).

      Și nici un medic nu se miră de miraculoasă vindecare spontană și eliminarea acestei tumori pe cale naturală, datorită unei necroze voite, deși ar fi cazul.

      La o tumoare de exact același tip din intestin – cu sangeri din anus în faza de vindecare și destrămare tuberculoasă, orice oncolog ar urlă imediat panicand pacientul: “cancer!!!, trebuie să te operăm cât mai repede și să-ți dăm citostatice, căci altfel mori. Este UNICA șansă! Vindecări spontane sau autovindecari nu există! Dacă nu faci nimic mori.”

      Uite că milioane de femei nu mor, deși nu fac “nimic” în ruma acestor tumori uterine lunare. 12 tumori pe an urmate de fiecare dată de necroză și expulzare, dacă femeia nu rămâne însărcinată.

      Sarcina și fătul

      Medicină afirmă sus și tare că tumorile canceroase cresc fără un motiv și “necontrolat”, că un intrus răuvoitor care vrea să facă neapărat rău corpului. Tumoarea este după medicină : invazivă sau inofensivă (malignă sau benignă), fără absolut nici un rost sau sens biologic sau de altă natură. Practic doar ceva care trebuie tăiat și distrus cât mai brutal și mai repede.

      Cauza lor încă nu se știe în medicină, mai precis nu se dorește să fie cunoscută că să nu strice afacerile de sute de miliarde de dolari cu operațîi, citostatice și radiațîi, morfină, oxigen, transfuzii de sânge, sicrie și locuri de cimitir.

      Însă astfel de tumori în sensul medicinii nu au cum să existe și nici nu există de fapt. Totul este o invenție bună să le facă frică oamenilor.

      Practic nu există nici un singur proces în corp care să nu fie controlat de creier, indiferent de natură lui.

      Dacă produsul însă îi place pacientului sau nu, este însă o altă treaba. Căci și o sarcina, deși în sine e ceva bun, poate să nu-i convină unei femei și să avorteze.

      O altă dovadă a tumorilor controlate de creier sunt cele care apar în timpul sarcinii. Cine poate afirmă că embrionul sau fătul este “o creștere invazivă și rapidă în uterul mamei și care se face prin diviziune celulară? Fătul este chiar un om în om, deci ceva cu adevărat străîn corpului. Deci avem toate însușirile unei tumori maligne în sensul medical. De ce nu se sperie nimeni de această “tumoare”? În acest caz se formează de fapt 3 tumori care cresc paralel: placentă, cordonul ombilicat și copilul. Ele nu numai că cresc în același timp, dar cresc absolut sincronizat. Că și toate organele corpului copilului, sau burtă mamei, care cresc împreună tot sincronizat.

      Față de o tumoare a unui anumit țesut, aceste 3 tumori sunt însă extrem de complicate. Și ele îndeplinesc o anumită funcție și fără rost nu cresc nici ele. Placentă asigura un loc perfect pentru copil. Cordonul ombilical îi asigura schimbul de substanțe cu mama în ambele direcții. De îndată ce are rinichi, fătul formează și din sânge urină și urinează în placentă. Unde oare ar putea urină fătul decât în placentă și formând astfel “lichidul amniotic” ? Medicină, că și aproape toate gravidele de pe acest pământ însă nici până astăzi nu știu că lichdiul amniotic este urină copilului din placentă și că cantitatea ei poate fi diferită în funcție de nevoia de a urină a copilului. Că urmare li se poate face ușor frică cu privire la “cantitatea de lichid”.

      După naștere, care reprezintă criză epilepteoida a acestui proces numit sarcina, este imediat destrămată legătură dintre placentă și uter că să poată fi eliminată placentă de care nu mai este nevoie. În decurs de numai câteva minute sau puține ore placentă este se îndepărtează de uter prin necroză uterului, că și la menstruație sau avort spontan. Fără bisturiu și cistostatice.

      Și totuși nimeni nu își face griji de această ulcerație rapidă, care este similară cu rana de pe colul uterin, cu ulcerul gastric, cu amigdalita sau bronșită în faza inițială , cu osteoporoză sau alte “boli” la care creierul da comandă de “diminuare de țesut” de pe urmă unor conflicte prezente.

      De tumoarea numită “copil”, care nu numai că este extrem de complexă, de independența și uneori chiar obraznică (țipă, muscă, face caca pe el) nu-și face nimeni griji, ci chiar se bucură. Ciudat, deși este o tumoare cu toate atributele medicinii.

      Ea este de fapt un adevărat cancer: crește rapid – malignă, crește necontrolat (cine-i poate spune cum să crească?), este invazivă (ummple burtă mamei) și după criză epileptoida (naștere) sângerează în faza de vindecare.

      Chiar și ombilicul copilului este um miracol al procesului de necroză făcut la comandă creierului. De acest proces este nevoie că să asigure tăierea și desprinderea lui pe cale naturală și fără să facă probleme.

      Iată ce tumori există și de care oamenii și medicii nu-și fac deloc griji, deși este vorba de exact același proces că și la cancer.

      Fiind destul de oarbă, medicină poate încă nu a realizat ce procese canceroase cu tumori în faza primară și necroze în faza secundară sunt procesele de mai sus. Unele sunt chiar bătătoare la ochi căci apar lunar sau au până la 4- 5 kilograme greutate și 60 cm lungime. Să sperăm că medicină nici nu va află curând acest lucru, că să nu ne facă frică de aceste tumori, așa cum s-a întâmplat cu majoritatea. Tumori care și ele au un rost, o cauza și sunt controlate, crescute și dezmembrate la comandă creierului, prin așa zisele “vindecări spontane” așa cum a arătat Dr. Hamer și așa cum arată pe viu și procesele similare ale sarcinii și menstruației.

      Interesant este faptul că fără aceste tumori nimeni nu s-ar putea naște sau nu ar putea fi hrănit la san cu lapte matern. Deci ne înmulțim cu ajutorul cancerelor și de abia Dr. Hamer a remarcat acest lucru incredibil.

      Un mare mister neobservat că atare este și procesul prin care glandele mamare transformă sângele roșu și sărat în lapte alb și gustos. Se formează deci un nou lichid în corp și asta pare absolut normal. Practic dacă întrebi un medic, o mama sau o lauza din ce se face laptele în san nu va știi să răspundă că se face din sânge și numai din sânge. Însă cum exact se fabrică știe numai Dumnezeu.

      Mulțumim Gabriel pentru că exiști în viețile noastre și pentru postările tale la subiect și clare pentru oricine vrea să fie autodidact și sănătos.

      Preluat de pe https://www.facebook.com/gabos.martinos/posts/802572313153670

      DIN COMENTARII:

      Cine a spus că nu există microbi? Există, nimeni nu contesta asta, dar fiecare are un rol anume. Și în corp șeful este creierul și le activează și anulează cum dorește. De macrofagi cu siguranță că ai auzit… Bineînțeles, că există și invazii prin locuri greșite..că de. ex cele cu Salmonella. Chiar dacă e prezența în mod natural în intestinul gros, Salmonella stă acolo cuminte. Când însă corpul o depistează în stomac, sau duoden, unde nu are ce caută da totul afară prin diaree.. Dacă microbii nu ar avea rolul de gunoieri, așa cum sunt și în corp, tu azi nu ai avea de lucru. Și nimic nu s-ar putea strică în natură. Iar cadavrele noastre și tumorile nu ar avea cine să le distrugă. Așa că bucură-te de microbi că și de pompieri. Ambii vin de abia atunci când e nevoie de ei. Sau vrei să-mi spui că prezența pompierilor undeva înseamnă că au dat mereu foc ? Uite că la bacterii medicină crede că sunt mereu cauza și nu urmarea…