0722 323 533 (de luni până vineri, între orele 12:00 - 14:00) contact.info.nmg@gmail.com

      Conflicte de pe urmă despărțirii copilului de sânul mamei

      Conform Noii Medicini Germanice un nou-născut suge lacom la sânul mamei. Copilului i s-a luat puțîn sânge înainte și la un moment dat medicul se sperie din cauza valorilor unor analize pe care oricum nu le înțelege. Că urmare copilul se ia brusc de la sânul mamei că să vadă ce-i cu el. Atât mama cât și copilul suferă imediat un conflict emoțional de pe urmă despărțirii bruște.

      Ce zone oare să fie afectate în acest caz, când contactul cel mai puternic dintre cei doi are loc între față copilului și sânul mamei? Bineînțeles: sânul mamei și față copilului!

      La mama i se ulcereaza (subtieaza pe dianuntru) ductele mamare, la copil se ulcereaza epiderma de pe obraji. Nu doare, nu se simte, nu se vede.

      După ceva timp, copilul se aduce înapoi mamei, conflictul de despărțire se rezolva pentru ambii și se întră în faza de autoreparatie.

      Că urmare, mama face “mastita” (inflamatia ductelor mamare) iar copilul face “dermatită atopica” pe obraji. Ambele fenomene fiind un MARE mister pentru orice medic alopat, deși un copil de 4 ani ar înțelege ușor ce se întâmplă de la o asemenea barbarie.

      Mastitele nu apar decât rar la popoarele care nu au medici și nu nasc în spitale. Dar în clinici, spitale și maternități masita este ceva destul de des întâlnit. Mastita fac nu numai femeile cărora li s-a luat pruncul de la san ci și vacile sau oile ținute de oameni. O fac atunci când omul separă vițelul sau mielul de mama că să-i fure laptele. Și ce “tratament” da medicină umană sau veterinară în caz de mastita, des insuda chiar de ea însăși sau de crescătorii de animale?

      Ce să se dea decât antibiotice, că deh, trebuie să fie o infecție cu bacterii!

      Deși nu este decât o inflamație și nu o infecție. Orice reparație are nevoie de o inflamație, deci nu e ceva rău, ci ceva necesar.

      Și că urmare a “tratamentelor” cu antibiotice sau cu alte toxine chimice, mamei sau vițelului i se interzic alăptarea. Iar mama își pierde des și laptele din cauza asta și copilul trebuie hrănit acum cu lapte praf, o porcărie chimicală. Iar de la laptele praf copilul va reacționa des cu diaree sau constipație. Lanțul slăbiciunilor.

      Și în acest mod tinerele făpturi și mamele sunt pedepsite de prostia și orbirea oamenilor de mai multe ori și asta într-o etapă foarte importantă a vieții.

      Dacă ați avut mastite după naștere, relatați despre conflictele avute.

      La mastita mai există, pe lângă despărțirea de gură sugarului și cea de partener, divorțul sau gândurile de divorț, sau aflarea veștii că partenerul are o amanta, etc. “Ți-a fost smuls partenerul de la sân”.

      În funcție de sânul afectat și lateralitatea mâinii la testul de aplaudat se poate spune exact dacă mastita a fost de la o separare de sugar sau de partener. La dreptacele (la testul de aplaudat) sânul stâng este raportat copilului/mamei și cel drept partenerului/tatălui. La stangacele biologic este invers. Uneori alte persoane sau animale pot fi percepute că și copiii sau partener.

      Grup Facebook Noua Medicină Germanică: https://www.facebook.com/groups/191070311078605/permalink/359849877533980/

      Mulțumim Gabriel!

      Teoria apariției cariilor – o prostie mai mare decât munții Himalaya!

      Bacteriile, acizii și cariile

      Am fost spălați la creier de mici că bacteriile din gură produc, din zahăr și carbohidrați, niște acizi care atacă dintîi și fac carii (găuri) în ei. Însă dintîi sunt de departe cele mai rezistente și dure structuri din corp. Deci acizii respectivi ar trebui să fie foarte agresivi și corozivi, nu-i așa?

      Însă de ce acizii nu atacă niciodată mucoasa, gingia sau limba ci numai dintîi, al căror smalt este cea mai rezistență substanță? De ce nu ne arde și ne doare gingia sau mucoasa de la acidul acestor bacterii? De ce acizii nu ne fac găuri în gingie sau mucoasa sau limba ci numai în dinți și masele? (Aftele din gură nu sunt urmarea la acizi, în caz că va gândiți la ele. Aftele au alte cauze și nu apar în legătură cu cariile).

      Cele mai multe resturi de mâncare – și deci și bacterii – se află oricum în spațiile intradentare și nu pe suprafață dinților sau a maselelor.

      Însă în spațiile intradentare cariile apar cel mai rar și gingia sau mucoasa adiacentă nu este atacată niciodată de acei acizi teoretici, deși este clar că acolo se află cele mai multe bacterii. De aceea ne bat la cap dentiștii să curățăm bine acel spațiu cu ață dentară sau cu periuță.

      Deci cu privire la formarea cariilor, spălatul pe dinți nu aduce nimic, având în vedere că peste 90% din carii apar în locuri în care oricum nu rămân resturi alimentare și periatul nu are nici un folos. Această teorie nu poate fi decât o prostie. Că aproape toate teoriile medicale de până acum, dovedite deja de Nouă medcina germanică, că fiind greșite.

      Și întradevăr chimia ne învață: nu are cum să existe un acid care atacă numai dintîi și nu atacă gingia, mucoasa sau limba.

      Așa ceva nu există. Orice om știe asta când mănâncă sau bea ceva foarte acid. Aciditatea se simte imediat la limba sau mucoasa.

      Teoria apariției cariilor este de fapt atât de idioată, încât ar trebui să începem să radem în hohote de naivitatea noastră.

      Dar și de prostia celor care ne învață o astfel de teorie fără noimă care nu se potrivește deloc cu realitatea.

      Orice dentist – dacă ar gândi numai 5 minute – și-ar putea seama ușor că ceva nu este în regulă cu teroria asta, căci pe lângă paradoxul cu spațiul intradentar și poziția reală a cariilor există și alte indicii, de ex. copiii cărora le ies dintîi căriați direct din gingie. Sau datorită faptului că unele carii apar practic peste noapte.

       

      Spălatul pe dinți

      Cum se mai pot strică dintîi ? Cu un polizor sau ciocan . Dacă frecăm zilnic dintîi cu o perie și o pastă care conține particule abrazive (pastă de dinți!) atunci le putem strică și subția cu mare siguranță smalțul extrem de valoros și important.

      Asta fac miliarde de oameni zilnic. Bineînțeles, că o fac fără să se gândească o clipă ce fac de fapt.

      Deci combinația de substanțe abrasive și frecatul cu o perie, așa cum știe orice om este ceva foarte bun la șlefuit, adică subțiat o suprafață prin frecare.

      Pastă de dinți nu conține numai nisip sau cristale abrazive, dar și câteva chimicale acide (sodium laureat) și substanțe toxice (fluor, etc.).

      “Spălatul pe dinți” așa cum se face el astăzi (corect ar fi “abraziunea smalțului”) este deci ideal pentru a distruge smalțul. Mai ales când se folosește o periuță cu peri țări, când se freacă dintîi mult timp sau când se folosește o periuță electrică.

      La atâta “progres” al medicinii, probabil că în câteva decenii ne vom polizam dintîi cu aparatele dentiștilor folosite la curățirea “profesională” a dinților și vom numi asta mai departe “spălat pe dinți”. La periuțe electrice și nisip în pastă de dinți am ajuns deja.

       

      Apariția cariilor

      Oare cum se poate strică un dinte pe cale naturală, fără acizi misterioși și șlefuit, având în vedere de cine e construit de fapt acel dinte ?

      Cine poate contrui un dinte îl poate și distruge, dacă dorește. Dovadă cea mai clară sunt copii cărora le ieși din gingie dintîi deja căriați.

      Un dinte se poate construi și la fel de bine se poate strică la comandă creierului, căci este ceva viu. Există comenzi de necroză (distrugere) celulară și altele de diviziune celulară.

      De fapt și cariile apar, că orice altă boală sau necroză, în urmă unui conflict emoțional și anume a unui “conflict de mușcătura”, conform Noii medicini germanice.

      Atât la oameni dar și la animale, apare în urmă unei supărări uneori o dorința nesatisfăcută de a mușcă sau sfărâma cu dintîi pe cineva/ceva.

      De exemplu un câine micuț care ar dori să muște un doberman, dar nu are curaj. Animalele sălbatice au o ierarhie binestabilita și nu au aceste probleme de regulă. Însă la oameni și animalele de casă este altfel. Există destule motive de supărare pe dușmani, colegi, vecini, șefi, prieteni, pe golanii din cartier dar nu mereu îi

      putem bate sau mușcă pe aceștia așa cum am dori. Și deci apare un conflict între dorința și realitate. Cum nu suntem animale, nu îndrăznim să mușcăm pe ceilalți așa cum ar trebui, deși ne dorim asta din toată inima. Numai copii mici mai fac asta în mod instinctive. Și des îi oprim de la asta și astfel le facem carii.

      “Muscatul” pentru oameni este des echivalent cu “a bate pe cineva”, “a se răzbună”, “a pedepsi” sau “a se apară”.

      Cei mai mulți din noi nu mai mușcăm și nu ne mai batem căci suntem educați sau nu avem voie sau este interzis să ne rafuim (de ex. la școală, sau acasă cu frații), sau ne este frică să ne rafuim cu el căci rivalul/dusmanu este mai puternic decât noi. Maraim, dar nu mușcăm.

      Cât timp conflictul este activ se necrozeaza o parte din dinte, la comandă creierului. La fel este de fapt că și necroză osului (leucemie), la cea a articulației (artroză), necroză pielii (dermatita, eczemă) sau necroză amigdalei (amigdalita).

      Deci apare un conflict între dorința și realitate și asta duce imediat, în puține ore, la o necroză în dinte. Ori este afectat smalțul (“nu am voie să mușc rivalul/dușmanul”, e în școală și este interzisă bătaia), ori la dentina (“nu pot să mușc rivalul/dușmanul”, căci nu am curaj să o fac).

      Dacă dorim să sfaraman dușmanul/rivalul cu măselele, căria apare la masele.

      Fiecare dinte are funcția lui: cu incisivii infascam, cu cei frontal rupem bucatati, cu canini sfasiem sau crăpam, cu molarii sfărâmăm.

      În funcție de dorința individuală simțită în furia, ura sau dorința de răzbunare simțită, este afectat un anumit dinte sau măsea și în ele apare o carie, o gaură.

      Când se termină conflictul căria este reparată și dintele refăcut. Însă la asta nu se mai ajunge de regulă în ziua de azi căci lumea se duce la dentist, iar acesta strică dintele și mai mult și îl umple pe cu substanțe moarte care nu mai permit reparația. Iar gaură care o face dentistul este de regulă de 5-10 ori mare decât cea inițială și asta des numai din cauza că au frică de niște microbi sau bacterii.

       

      Rezolvarea conflictului

      Da, până și dintîi se repara de la sine dacă nu facem greșeli și încheiem conflictele! Asta au observat deja mulți oameni. Dar reparația lor este posibilă numai când am încheiat conflictul. Dacă conflictul persistă căria va crește mai departe. Și până la Dr. Hamer nu știam acest lucru. Dar acum știm și putem acționa de la prima pată neagră. Găsim conflictul și îl încheiem simbolic sau real.

      O metodă de a încheia simbolic un conflict de “mușcătura” atunci când am sesizat o carie este de a mușcă în ceva tare (morcov, pernă, lemn) în loc de a “mușcă” (bate, lovi) pe dușmanul/rivalul/persoană cu pricina. Atunci conflictul se încheie, căria este oprită și acum începe procesul de reparație. Trebuie deci să facem în mod virtual ceea ce am dorit dar nu am făcut.

      La dentist cariile nu ar trebui găurite și mărite deloc ci ar trebui – după o curățire fără burghiu astupată gaură cu acel ciment provizoriu – care poate fi deteriorat de corp și înlocuit cu materie dentară cu timpul. Un astfel de ciment se poate cumpără și folosi de fiecare în vremuri grele sau de ex. când toți dentiștii au murit sau au plecat în străinătate. Sau când nu mai au curent pentru mașinăriile lor teribile.

      Pe pariu ca pretinsul virus rujeolic nu exista? – Episodul 2

      Episodul 1 AICI.

      Weekendul trecut, la o zi după verdictul din 12.03.2015 din Ravensburg, am avut deci bucuria de a participa la o prelegere și un seminar excepțional cu dr. Ștefan Lanka în Langenargen, o mică localitate de lângă lacul Konstanz. A fost un seminar de la care m-am întors acasă mai bogată de un milion de ori, atât intelectual, cât mai ales sufletește! Îmi doresc din toată inima să pot face un transfer telepatic și să va transmit tot ce am învățat în acest weekend, promit că am să încerc -în timp- să cuprind câteva din temele discutate acolo. Oricum, nu a fost ultimul seminar la care am mers.

      Când am citit în Newsletter-ul de la începutul lui martie că se va organiza acest seminar special pe tema procesului și a publicațiilor despre pojar discutate în proces, am început să-mi fac planuri că să merg acolo. Am făcut cerere de concediu, am căutat o pensiune ieftină, bilet de tren ieftin, apoi mi-am bătut capul cum să fac rost de bani pentru seminar: 2 zile = 180 de euro, pe care efectiv nu mi-i permiteam.

      În final i-am scris direct lui Ștefan Lanka, i-am relatat cine sunt și cu ce mă ocup, i-am trimis link la blog că să vadă câte articole ale lui am tradus până acum, apoi i-am mulțumit pentru faptul că datorită lui am acum un copil perfect sănătos, i-am explicat că am un salariu modest și… l-am rugat de un rabat de 30%. Răspunsul lui? “EU va mulțumesc dvs. pentru angajamentul dvs. Se înțelege de la sine că sunteți invitată mea. Nu trebuie să plătiți nimic”.

      Așa se face că vineri seară, după o călătorie cu trenul de aproape 5 ore, am participat -alături de alți 40 de oameni- la prelegerea lui Ștefan Lanka despre desfășurarea și mai ales despre background-ul procesului. De față au fost și câțiva jurnaliști (mă rog, unii chiar nu sunt demni de această denumire, fiind mai mult niște lachei programați să manjeasca și să discrediteze tot ce deranjează propagandă de spălare pe creier care este dictată de sus).

      Iată ce dialog am avut în pauză prelegerii cu una din jurnalistele prezente:

      Jurnalistă: “Îl cunoașteți personal pe dl. Lanka?”

      Eu: “Nu, dar îi cunosc prelegerile de pe youtube, publicațiile și cărțile. Lui îi datorez faptul că am un copil sănătos!”

      Jurnalistă: “Dar de ce? Ce a avut copilul?”

      Eu: “Nu a avut nimic, tocmai asta e frumusețea, îi datorez lui Ștefan Lanka faptul că am un copil nevaccinat și perfect sănătos, care în aproape 7 ani nu a luat niciun medicament.”

      Jurnalistă: “Dar… îi dați ceva?… cumpărați ceva de la dl. Lanka? … Știți, el vinde niște prafuri…”

      Eu, calmă: “Serios, la acest nivel doriți să discutăm? Ok, atunci va las… O seară bună!”

      Și am plecat de lângă ea.

      Culmea este că aceeași jurnalistă îi ciugulea din palmă lui Lanka la finalul prelegerii, după ce aflase că acesta l-a cunoscut personal pe marele Ivan Illich, față de care jurnalistă avea o profundă admirație. A mers până într-acolo încât și-a cerut scuze de la dr. Lanka pentru că într-un articolas mai vechi îl numise “clown-ul săptămânii”… Deh, așa e când omul vine să se informeze direct de la sursă, află ceva mai multe decât de pe Mincipedia.

      În caz că va întrebați, Ștefan Lanka nu vinde “prafuri”. El colaborează cu o editura online unde își vinde revistele și cărțile; această editura oferă spre vânzare printre altele două seturi (Bio-ReSet) alcătuite de dr. Lanka și recomandate că să ajute în cazuri de epicriză, situațîi cu simptome accentuate etc. Nu mai întru în amănunte despre ce este o epicriză, detaliile le aveți în articolul despre Nouă Medicină Germanică. Având în vedere că în perioadele de simptomatică puternică, lipsa de energie și aciditatea din organism pot agrava simptomele, dr. Lanka a alcătuit acest set de “prim ajutor”, care constă din produse ce pot fi cumpărate și separat din alte surse, evident, deci nu sunt produse de el, nu are licență, nu are patent, nu se îmbogățește de pe urmă lor 🙂

      Contextul acestui set este următorul: la prelegerea de vineri seară Ștefan Lanka a relatat despre cum descoperise el cu întârziere Nouă Medicină Germanică din cauza antipatiei pe care o avusese inițial față de dr. Hamer. Când s-a apucat să citească și să verifice Nouă Medicină Germanică, evident că a realizat imediat că acolo sunt răspunsurile la aproape toate întrebările despre cauzele bolilor!

      Citat Lanka: “Hamer mi-a luat frică de cancer și mi-a dat frică de infarct” asta deoarece conflictele teritoriale vin cu infarct în epicriză, după rezolvare. Dealtfel, dragul și binecuvântatul nostru chirurg Adrian Cacovean ne va povești cât de curând cu amănunte despre ce a trăit el în epicriză lui! Până atunci, să fim recunoscători că rugăciunile ne-au fost ascultate și acest mare om s-a pus din nou pe picioare și își va continuă misiunea existențială divină.

      Ei bine, revenind la epicriză, cred că pe dr. Lanka l-a preocupat ani de zile cum să ajute oamenii să treacă mai ușor prin epicrizele puternice după rezolvări de conflicte, de aceea a studiat aspectele crizelor epileptoide și a alcătuit acest set că o trusa de ajutor esențială pentru momentele grele ale unei epicrize.

      Și eu am avut o astfel de epicriză în 2013, deși atunci fuseseră mai mulți factori implicați, apoi am mai avut una chiar iarnă trecută, când ne-am petrecut Crăciunul pe malul oceanului, pe insula La Palmă, într-o atmosfera de vis, iar eu am avut niște migrene vreo 4 zile de nu-mi puteam mișcă deloc capul fără să mă sageteze niște dureri cumplite. Nu am luat nimic, mental am desfăcut sticlă de șampanie și m-am bucurat, fiindcă știam că mi-am mai rezolvat un conflict și că durerile de cap vin de la expulzarea edemelor din focarul Hamer. Evident că au trecut de la sine. Dată viitoare am să încerc să experimentez cu câte ceva din produsele recomandate de Ștefan Lanka. Va traduc și vouă ce conține setul ReSet – cu explicațiile date de dr. Lanka:

      • Picături Gelum – recomandate în epicriză cu dureri de cap puternice, migrene, atacuri cerebrale etc., aceste picături leagă amoniacul și stabilizează pH-ul sângelui. Dacă simptomele puternice sunt legate de lipsa de oxigen, aceste picături ajută la atenuarea și scurtarea crizei epileptoide.
      • Natron (hidrogenocarbonat de sodiu), foarte util pentru menținerea unei valori ideale a pH-ului din sânge la 7,38 (și multe alte utilizări). Rinichii funcționează în mod optim doar atunci când sângele conține suficient carbonat hidrogenat. În organism și în creier se produce energie în mod optim atunci când sângele, limfa, așa-zisul țesut conjunctiv și urină sunt întotdeauna ușor alcaline.
      • Benzi de testare a nivelului pH-ului, de ținut la întuneric în dulapul de baie, pentru verificarea regulată a pH-ului.
      • “Gehirn-Fit”, o combinație purificată alcătuită din componentele de baza ale substanțelor matricei (glucozamina, GAG, Glykosaminoglykanen). Cercetarea neurologică a recunoscut între timp importantă țesutului glia din creier. Există mult mai multe celule glia decât neuroni, deoarece țesutul glia alimentează neuronii cu energie, oxigen și substanță matriceala, și îi susțîn în sarcinile lor de transport energetic. Această “vată de zahăr” trebuie reînnoită permanent, iar corpul nu poate produce singur această substanță; este vorba de GAG. Pentru a evita lipsurile, pentru a atenua durerile de cap și epicrizele puternice, trebuie să ne hrănim cu toate substanțele vitale necesare sau să completăm cu aceste substanțe.
      • Maltodextrin 19 bio, maltoză, util în perioade de stres permanent, de traume apăsătoare, precum și în fazele vagotone, de vindecare. În special împotriva crampelor, a dificultăților de înghițit precum și a lipsei de apetit, maltoză ajută la depășirea lipselor energetice. 3-5 lingurițe pe zi.
      • Glucoză biologică, primul ajutor în faze acute de căderi de energie! Ajunge rapid în creier, unde poate echilibra pe termen scurt lipsa de energie și astfel poate atenua epicrizele deja declanșate. În plus, va spun din experiență mea personală că este bine să aveți întotdeauna la voi, pentru orice eventualitate, un pachețel de glucoză. Dacă unui om îi vine rău și-l vedeți cum se prăbușește (am văzut asta deja de câteva ori), ajutorul imediat ideal este să-i dați o bucățică de glucoză. S-ar putea să aibă diabet și să îi salvați viață!
      • Argilă verde; argilă creează suprafață și prin această energie în organism, având efecte benefice asupra metabolismului celular. Argilă conține diferite minerale, protejează mucoasele, ajută la digestie și la detoxifiere.
      • Manju; când microorganisme efective fermentează într-un anume mod timp de un an de zile alge și fructe, substanțele active eliberate sunt asimilabile în mod optim. Manju reprezintă un amestec de vitamine, enzime, substanțele de temelie ale proteinelor și acizilor nucleici, care sunt concentrate și combinate în mod ideal. Ele ajută imediat în situațîi de încordare extremă și de șoc, stabilizand metabolismul și ajutând la eliminarea toxinelor și a radicalilor liberi. Când organismul nu are lipsuri energetice majore, Manju este cea mai bună alegere pentru stabilizarea persoanelor în epicrize.
      • Picături Bach Rescue Remedy; ideale în situațîi de șoc, stres acut, sperieturi, panică etc., pentru a ajută persoană respectivă să depășească momentul de șoc. Picăturile Bach ajută în multe afecțiuni. Toate remediile florale Bach, precum și remediile homeopate, pot fi obținute oricând gratuit!
      • o sticlă de apă “food safe”; apă este viață și trebuie băută din sticle produse fie din material de sticlă superior, fie din material de plastic food safe, deci nu plastic ordinar. Pentru că apă să aibă un efect benefic asupra corpului, ea trebuie să aibă o energie din tensiunea superficială optimă și nu să trebuiască să fie mai întâi filtrată prin ficat. Dacă nu avem un filtru de apă bun, măcar să bem apă din sticle mai de calitate.
      • lichior de chili; pentru cazurile extreme, în care nivelul de energie este atât de scăzut încât nu ajută picăturile Gelum, natronul, apă, maltoză sau glucoză, este recomandat lichiorul de chili, pentru obținerea de energie suplimentară. Alcoolul este un solubilizant și pentru formă de energie a viețîi, fluidul din tensiunea superficială. Capsaicinul din chili poartă în el această energie, motiv pt. care ne putem și arde de la prea mult capsaicin. De asemenea, este cunoscut faptul că chili-ul școală și “morții” din mormânt, de aceea este recomandat în momente de lipsa extremă de energie și în stări de șoc foarte puternice. Se recomandă de asemenea consumul regulat de alimente piperate, pentru că metabolismul să se familiarizeze cu această formă de energie și s-o poată utiliza că formă de stocare.
      • Folie aurie izotermică; în situațîi de șoc se instalează o lipsa acută de energie și un frig interior. Aici poate ajută această folie izotermică. Dacă persoană respectivă trebuie întinsă pe jos, este recomandat să punem mai întâi paturi sau haine, apoi folia și apoi persoană. În plus, este recomandat să facem cu toțîi din 5 în 5 ani câte un curs de prim ajutor, pentru a reține toate tehnicile necesare și pentru a fi mereu la curent cu noile descoperiri în acest domeniu, atât pentru noi cât și pentru alții. Cine oferă, va primi înapoi. Când oamenii nu oferă nimic, de exemplu prin aceste cursuri, nu vor putea nici ei să primească ajutor la nevoie.
      • Un pachet de șervețele igienice de unică folosință; în cazuri de urgență, și igienă personală este importantă, de aceea se recomandă aceste șervețele igienice de unică folosință, care mai ales umezite pot avea un efect răcoritor în caz de pierdere a cunoștinței în timpul unei epicrize; se folosesc pe cap, pe bust sau pe burtă.

      Eu am plătit 99,95 de euro pe acest set. Ei bine, am adunat prețul tuturor acestor produse așa cum sunt ele vândute pe internet și am ajuns la vreo 92 de euro. Dacă mai socotim și transportul pt. când le comanzi separat din diverse surse, până la urmă oferta firmei Food d’Or este chiar ceva mai convenabilă. Dar să revin la weekendul minunat petrecut la lacul Konstanz.

      Vreau să va spun că am fost profund impresionată de omul de știință Ștefan Lanka, dar la fel de mult și de OMUL Ștefan Lanka. Și nici nu avea cum să fie altfel. În momentul când a intrat el în încăpere, totul a căpătat o dimensiune liliputană. Imaginați-va un “urs” de aproape doi metri, care radiază o forță și o suveranitate extraordinare, dar în același timp are un zâmbet prietenos, uneori șăgalnic, o privire deschisă, o voce caldă și o atitudine calmă, empatică și total zen. Mi-a amintit pe undeva de dragă de Crina Vereș a noastră. Pe lângă multitudinea de cunoștințe și informațîi transmise vineri, sâmbătă și duminică (sută de informații pe minut, că abia apucăm să luăm notițe, darămite și să mai prelucrăm informația), m-a impresionat profundă lui autenticitate și umanitate, adică este exact așa cum mi l-am imaginat după ce i-am citit cărțile și i-am vizionat prelegerile pe internet. Sper să-mi fac timp să aprofundez toate inspirațiile și sursele numite de el.

      Am cunoscut-o și pe mama lui, care a participat împreună cu noi la prelegere și la seminar, iar în pauză am ajutat-o la servit cafea. O persoană adorabilă, caldă și bună, la despărțire ne-am îmbrățișat și am schimbat numere de telefon și adrese, cu promisiunea mea că la vara vin s-o vizitez cu toată familia. În pauzele de la seminar am fost cu toțîi la masă de prânz, iar eu am profitat de ocazie că să mă așez mereu lângă ea. Mi-a povestit multe chestii drăguțe din copilăria lui Ștefan Lanka și din viață lor, dar și despre toată suferință prin care au trecut datorită stigmatizării fiului ei din momentul când acesta a început să deranjeze sistemul. Ceea ce m-a impresionat cel mai mult a fost că abia de câțiva ani -după moartea soțului ei- a început și ea să se implice în ceea ce face fiul ei, deoarece înainte de asta soțul ei fusese mulți ani de zile foarte “supărat” și dezamăgit din cauza că -în ochii lui- fiul lui își aruncase la gunoi viață și carieră prin decizia de a înota împotriva curentului.  Ce păcat că nu a avut și el bucuria de a realiza ce om minunat a devenit copilul lui!

      lângă Ștefan Lanka, omul datorită căruia copilul meu este nevaccinat și sănătos

      I-am povestit drăguței doamne ce fac și eu că să ajut părințîi să iasă din dogmă vaccinării, relatandu-i că uneori mă plimb noaptea pe străzile și prin orașele vecine și împart flyere și manifeste antivaccinare la cutiile poștale, i-am povestit de blogul meu, de traduceri, de tot efortul pe care-l investesc în muncă de informare pentru alți părinți, accentuând pe faptul că fiul ei mi-a fost și îmi este o mare inspirație, apoi i-am mulțumit din suflet pentru acest “dar divin” pe care ea l-a făcut omenirii și pentru faptul că a demonstrat că un copil iubit devine întotdeauna un adult autentic și iubitor de adevăr! Am simțit că a fost impresionată și fericită să vadă în direct efectul muncii fiului ei! Când i-am mai arătat și poză lui David cu cuvintele “copilașul asta îi datorează fiului dvs. sănătatea perfectă de care se bucură”, au podidit-o lacrimile.

      La final, i-am povestit că adusesem la mine și vreo 100 de flyere despre moartea cerebrală și fraudă donării de organe, cu intenția de a le răspândi prin orășelul lor, pe la cutiile poștale, dar nu mai apucasem, fiindcă în fiecare seară mersesem la restaurant cu toți participanții și eram obosită, iar dimineață mă trezisem devreme că să nu intarzii la seminar. Nu voiam să mă întorc cu ele acasă și i-am arătat pungă în care le aveam. Cu o elegantă deosebită, mi-a luat pungă din mâna și a spus: “Ei, la vârstă mea trebuie să mă mențîn în formă, așa că sunt convinsă că nu-mi vor strică niște plimbări de noapte prin Langenargen”.

      Voi reveni cu luarea de poziție a lui Ștefan Lanka în urmă istoricei erori judiciare din procesul cu virusul pojarului. De asemenea, voi încerca să va traduc și esențialul prelegerii lui Ștefan Lanka despre istoria medicinei și direcția greșită în care s-a dezvoltat medicină, precum și despre teoria infecției și conceptul eronat de “virusuri patogene”. Până atunci, va las cu o fotografie făcută într-o pauză la seminar.

       

      Mulțumim Felicia.

      Te iubim și Felicitări pentru tot ce faci pentru semenii tăi !!!

      sursa: http://piersicuta.blogspot.ro/2015/03/pe-pariu-că-pretinsul-virus-rujeolic-nu.html#more

      Cinci tumori care nu sperie pe nimeni, desi sunt tumori in toata regula

      Ce este “cancerul” conform Noii medicine germane și al adevărului verificabil?

      Nimic altceva decât o schimbare – sub controlul permanent al creierului și la comandă lui – a unui țesut anume pentru a suplimenta sau reduce anumite funcțîi ale organului respectiv.

      Există două feluri de schimbări :

      a) o creștere a țesutului – numită în termeni negativi “tumoare”, “cancer”.

      b) o diminuare a țesutului – numită des “necroză”, “ulcerație”, “demineralizate”, “osteoporoză”, “cancer” (de ex. cancer de oase).

      Deci un anumit țesut ori crește funcțional și că volum că să producă mai mult dintr-o substanță anume sau să proceseze mai bine ceva, de exemplu: suc gastric (curbură mare a stomacului), lapte (glandele mamare), hormoni (glanda tiroidă, etc)

      Ori țesutul respectiv se diminuează că volum și în funcționalitate că să producă mai puțîn sau să proceseze mai puțîn sau să lărgească un canal: ulcer gastric (în curbură mică a stomacului), dermatită (ulcerație a pielii), ulcer la colul uterin sau bronșită sau amigdalita în faza inițială.

      În ambele cazuri nu-și prezente de regulă deloc dureri, căci sunt procese necesare și corpul reduce sensibilitatea nervilor în mod intenționat. Durerile apar de regulă de abia în faza a două. Tumorile și necrozele/ulecratiile deci în mod normal nu dor în faza inițială.

      După ce nu mai are nevoie de aceste schimbări corpul le repara singur: tumorile le destramă cu ajutorul microbilor și a fungilor (care sunt mereu la controlul și dispoziția corpului precum pompierii și gunoierii la dispoziția orașului) sau, în cazul doi, găurile și ulcreatiile sunt reparate cu formarea de țesut (diviziune celulară) sau, în anumite organe prin formarea de chisturi (rinichi, ovare) care au aceleași funcție că și unitatea respectivă.

      Oamenii au fost educați în idea că în corp totul este static, că într-o mașînă. Că mărimea organelor și a vaselor, grosimea pielii sau a mucoaselor sau densitatea oaselor trebuie să rămână constanța, că într-o mașînă moartă.

      Faptul că corpul dispune de puterea și necesitatea de a schimbă orice organ sau țesut după necesități, este ceva mai necunoscut pentru omul de rând și pentru medicină decât față ascunsă a lunii. Și asta deși există dovezi clare și arhicunoscute pentru această capacitate.

      Se poate dovedi ușor că aceste 2 faze de schimbare și reparație a țesuturilor din corp – de orice natură – nu sunt decât procese

      inteligente, necesare și controlate de creier și nicidecum urmarea unor “greșeli”, “boli”, “denaturari” sau “atacuri”.

      Mărirea sânilor în vederea alăptării copilul

      Cred că nu trebuie dovedit cât de mult se schimbă volumul și randamentul sânilor la o femeie care a născut. Schimbările funcționale și în volum sunt enorme și se văd de la o poștă! Însă conform medicinii avem de a face cu o tumoare în toată regulă care a crescut în numai puține luni și chiar în mod vizibil. Deci o creștere rapidă și că urmare o tumoare malignă! Tumoare malignă este în medicină ceva care crește mai repede și are celule mai mari, căci atunci când o creștere rapidă este necesară corpul face celulele mai mari. Simplu și efectiv. Și totuși nimeni nu-și face griji de această tumoare, în comparative cu exact același process la o femeie care nu are un copil mic pe care tocmai îl alăptează.

      Conform Noii medicine germane, cauza reală a “cancerului de san” este un conflict creeat de grijă pentru sănătatea cuiva sau pentru integritatea “cuibului”, a familiei. La acest conflict apare comandă : mărește sânul stâng sau drept în funcție de persoană bolnavă că să îi poți da lapte, căci este bolnavă“. În urmă unui program important care asigura supraviețuirea sugarilor la boli, cumva corpul crede că orice bolnav este un copil care are nevoie de lapte că să mănânce mai bine să-și învingă boală, atunci când această grijă este mare.

      În acest caz cresc însă numai glandele mamare și nu tot sânul. De îndată ce grijă această a trecut, corpul destramă glandele mamare mărite, printr-un process tuberculos cu puroi și secreție. Totul se petrece la comandă creierului, tot așa cum este și în sarcina.

      La sarcina, creșterea sânilor apare în urmă comenzii “sunt însărcinată” .

      Ce se întâmplă oare cu sănii uriași după ce mama a oprit alăptarea ? Este nevoie de operație, tăierea sânilor sau citostatice și radiațîi că să ajungă la mărimea inițială? Deloc ! Corpul reduce acum numărul de celule dându-le comandă să moară și diminuand astfel toate țesuturile în mod inteligent : vase sanguine, glandele care produc lapte, ductile mamare, pielea, țesutul conjuctiv. O necroză (moarte celulară) voită la toate țesuturile care trebuie diminuate. Simplu și efectiv.

      Menstruația

      Mucoasa uterului crește exact că orice altă tumoare în fiecare luna și nimeni nu se îngrijorează de asta atâta vreme cât se petrece acest lucru. Ea crește tot la comandă creierului, că orice lucru care crește în corp și indiferent dacă noi considerăm că este ceva ”bun” sau “rău”, cu rost sau fără. Această creștere este necesară pentru perpetuarea speciei fiind un program biologic.

      De îndată ce a trecut un anumit timp, dacă nu a existat o fecundare a ovulului, mucoasa însă este destrămată, tot la comandă creierului și iese din corp împreună cu ceva sânge. De fapt nu există sângerare menstruală ci numai eliminarea mucoasei uterului, destrămate la nivel celular.

      Luna de luna, orice femeie fertilă de pe pământ experimentează procesul bifazic descoperit de Dr. Hamer pt. jumătate din boli: creștere în prima faza pentru a asigura o anumită funcție și distrugere în faza două, când nu mai este nevoie de țesut.

      Deși orice femeie face lunar cancer la mucoasa uterului, nici un medic nu face panică din cauza asta (încă!).

      Și nici un medic nu se miră de miraculoasă vindecare spontană și eliminarea acestei tumori pe cale naturală, datorită unei necroze voite, deși ar fi cazul.

      La o tumoare de exact același tip din intestin – cu sangeri din anus în faza de vindecare și destrămare tuberculoasă, orice oncolog ar urlă imediat panicand pacientul: “cancer!!!, trebuie să te operăm cât mai repede și să-ți dăm citostatice, căci altfel mori. Este UNICA șansă! Vindecări spontane sau autovindecari nu există! Dacă nu faci nimic mori.”

      Uite că milioane de femei nu mor, deși nu fac “nimic” în ruma acestor tumori uterine lunare. 12 tumori pe an urmate de fiecare dată de necroză și expulzare, dacă femeia nu rămâne însărcinată.

      Sarcina și fătul

      Medicină afirmă sus și tare că tumorile canceroase cresc fără un motiv și “necontrolat”, că un intrus răuvoitor care vrea să facă neapărat rău corpului. Tumoarea este după medicină : invazivă sau inofensivă (malignă sau benignă), fără absolut nici un rost sau sens biologic sau de altă natură. Practic doar ceva care trebuie tăiat și distrus cât mai brutal și mai repede.

      Cauza lor încă nu se știe în medicină, mai precis nu se dorește să fie cunoscută că să nu strice afacerile de sute de miliarde de dolari cu operațîi, citostatice și radiațîi, morfină, oxigen, transfuzii de sânge, sicrie și locuri de cimitir.

      Însă astfel de tumori în sensul medicinii nu au cum să existe și nici nu există de fapt. Totul este o invenție bună să le facă frică oamenilor.

      Practic nu există nici un singur proces în corp care să nu fie controlat de creier, indiferent de natură lui.

      Dacă produsul însă îi place pacientului sau nu, este însă o altă treaba. Căci și o sarcina, deși în sine e ceva bun, poate să nu-i convină unei femei și să avorteze.

      O altă dovadă a tumorilor controlate de creier sunt cele care apar în timpul sarcinii. Cine poate afirmă că embrionul sau fătul este “o creștere invazivă și rapidă în uterul mamei și care se face prin diviziune celulară? Fătul este chiar un om în om, deci ceva cu adevărat străîn corpului. Deci avem toate însușirile unei tumori maligne în sensul medical. De ce nu se sperie nimeni de această “tumoare”? În acest caz se formează de fapt 3 tumori care cresc paralel: placentă, cordonul ombilicat și copilul. Ele nu numai că cresc în același timp, dar cresc absolut sincronizat. Că și toate organele corpului copilului, sau burtă mamei, care cresc împreună tot sincronizat.

      Față de o tumoare a unui anumit țesut, aceste 3 tumori sunt însă extrem de complicate. Și ele îndeplinesc o anumită funcție și fără rost nu cresc nici ele. Placentă asigura un loc perfect pentru copil. Cordonul ombilical îi asigura schimbul de substanțe cu mama în ambele direcții. De îndată ce are rinichi, fătul formează și din sânge urină și urinează în placentă. Unde oare ar putea urină fătul decât în placentă și formând astfel “lichidul amniotic” ? Medicină, că și aproape toate gravidele de pe acest pământ însă nici până astăzi nu știu că lichdiul amniotic este urină copilului din placentă și că cantitatea ei poate fi diferită în funcție de nevoia de a urină a copilului. Că urmare li se poate face ușor frică cu privire la “cantitatea de lichid”.

      După naștere, care reprezintă criză epilepteoida a acestui proces numit sarcina, este imediat destrămată legătură dintre placentă și uter că să poată fi eliminată placentă de care nu mai este nevoie. În decurs de numai câteva minute sau puține ore placentă este se îndepărtează de uter prin necroză uterului, că și la menstruație sau avort spontan. Fără bisturiu și cistostatice.

      Și totuși nimeni nu își face griji de această ulcerație rapidă, care este similară cu rana de pe colul uterin, cu ulcerul gastric, cu amigdalita sau bronșită în faza inițială , cu osteoporoză sau alte “boli” la care creierul da comandă de “diminuare de țesut” de pe urmă unor conflicte prezente.

      De tumoarea numită “copil”, care nu numai că este extrem de complexă, de independența și uneori chiar obraznică (țipă, muscă, face caca pe el) nu-și face nimeni griji, ci chiar se bucură. Ciudat, deși este o tumoare cu toate atributele medicinii.

      Ea este de fapt un adevărat cancer: crește rapid – malignă, crește necontrolat (cine-i poate spune cum să crească?), este invazivă (ummple burtă mamei) și după criză epileptoida (naștere) sângerează în faza de vindecare.

      Chiar și ombilicul copilului este um miracol al procesului de necroză făcut la comandă creierului. De acest proces este nevoie că să asigure tăierea și desprinderea lui pe cale naturală și fără să facă probleme.

      Iată ce tumori există și de care oamenii și medicii nu-și fac deloc griji, deși este vorba de exact același proces că și la cancer.

      Fiind destul de oarbă, medicină poate încă nu a realizat ce procese canceroase cu tumori în faza primară și necroze în faza secundară sunt procesele de mai sus. Unele sunt chiar bătătoare la ochi căci apar lunar sau au până la 4- 5 kilograme greutate și 60 cm lungime. Să sperăm că medicină nici nu va află curând acest lucru, că să nu ne facă frică de aceste tumori, așa cum s-a întâmplat cu majoritatea. Tumori care și ele au un rost, o cauza și sunt controlate, crescute și dezmembrate la comandă creierului, prin așa zisele “vindecări spontane” așa cum a arătat Dr. Hamer și așa cum arată pe viu și procesele similare ale sarcinii și menstruației.

      Interesant este faptul că fără aceste tumori nimeni nu s-ar putea naște sau nu ar putea fi hrănit la san cu lapte matern. Deci ne înmulțim cu ajutorul cancerelor și de abia Dr. Hamer a remarcat acest lucru incredibil.

      Un mare mister neobservat că atare este și procesul prin care glandele mamare transformă sângele roșu și sărat în lapte alb și gustos. Se formează deci un nou lichid în corp și asta pare absolut normal. Practic dacă întrebi un medic, o mama sau o lauza din ce se face laptele în san nu va știi să răspundă că se face din sânge și numai din sânge. Însă cum exact se fabrică știe numai Dumnezeu.

      Mulțumim Gabriel pentru că exiști în viețile noastre și pentru postările tale la subiect și clare pentru oricine vrea să fie autodidact și sănătos.

      Preluat de pe https://www.facebook.com/gabos.martinos/posts/802572313153670

      DIN COMENTARII:

      Cine a spus că nu există microbi? Există, nimeni nu contesta asta, dar fiecare are un rol anume. Și în corp șeful este creierul și le activează și anulează cum dorește. De macrofagi cu siguranță că ai auzit… Bineînțeles, că există și invazii prin locuri greșite..că de. ex cele cu Salmonella. Chiar dacă e prezența în mod natural în intestinul gros, Salmonella stă acolo cuminte. Când însă corpul o depistează în stomac, sau duoden, unde nu are ce caută da totul afară prin diaree.. Dacă microbii nu ar avea rolul de gunoieri, așa cum sunt și în corp, tu azi nu ai avea de lucru. Și nimic nu s-ar putea strică în natură. Iar cadavrele noastre și tumorile nu ar avea cine să le distrugă. Așa că bucură-te de microbi că și de pompieri. Ambii vin de abia atunci când e nevoie de ei. Sau vrei să-mi spui că prezența pompierilor undeva înseamnă că au dat mereu foc ? Uite că la bacterii medicină crede că sunt mereu cauza și nu urmarea…

      Savantii americani descopera ca de fapt chimioterapia sporeste cresterea tumorala

      Poate chimioterapia vătămă celulele sănătoase?

      Spui că nu-i așa? Nu ai nevoie de facultate că să îți dai seama de asta. Otravă omoară nediscriminatoriu – întotdeauna a făcut așa și tot așa va face mereu. Deși vatamand celulele sănătoase, chimioterapia mai declanșează la ele și secreția unei proteine care susține creșterea tumorală și rezistență la tratament.

      Cercetătorii din Statele Unite au făcut o descoperire „complet neașteptată” atunci când au căutat să explice de ce respectivele celule canceroase sunt așa de rezistente la tratament în interiorul corpului uman, când în laborator sunt așa de ușor de omorât.

      Doar prin intermediul forțelor care au conspirat cu grijă pentru a deturna progresele semnificative ale cercetării și tratării cancerului a reușit chimioterapia să ajungă metodă preferată și recomandată în combaterea acestei epidemii mortale. Gândiți-va, în ce realitate trăim noi? Este oare una în care tăierile, otrăvurile și arsurile sunt singurele cai acceptabile de a trata cancerul?

      Nici un medicament chimioterapeutic nu a reușit vreodată să vindece sau să rezolve efectiv cauzele ce stau la baza cancerului. Chiar dacă medicină convențională le consideră „pline de succes”, tratamentele chimioterapeutice fac față doar simptomelor, de obicei cu costurile de a interfera cu alte prețioase funcții fiziologice ale pacienților și care vor cauza ulterior efecte secundare. Nu există ceva precum un medicament fără vreun efect secundar.

      Cercetătorii au testat efectele unui tip de chimioterapie asupra țesutului colectat de la bărbați cu cancer la prostată și au găsit „dovezi ale deteriorării ADN-ului” după tratament, la celulele sănătoase.

      Chimioterapia acționează prin inhibarea reproducerii celulelor ce se divid rapid, precum cele găsite în tumori.

      S-a desoperit că celulele sănătoase vătămate de chimioterapie au secretat mai mult dintr-o proteină numită WNT16B, care amplifică rată de supraviețuire a celulelor canceroase.

      „Sporirea cantității de WNT16B a fost complet neașteptată”, a spus AFP coautorul studiului, Peter Nelson de la Centrul de Cercetări asupra Cancerului Fred Hutchinson. Proteină a fost preluată de celulele canceroase din vecinătatea celulelor vătămate.

      „WNT16B, atunci când este secretată, va interacționa cu celulele tumorale din imediată vecinătate și le va face să crească, să invadeze și, cel mai important lucru, să reziste terapiei ulterioare”, a mai adăugat Nelson.

      În tratarea cancerului, tumorile răspund adesea bine la început, dar acest lucru este urmat de o rapidă reluare a creșterii tumorale și apoi de rezistență la chimioterapia administrată în continuare.

      Rată reproducerii celulelor tumorale este accelerată între tratamente

      „Rezultatele noastre indică faptul că răspunsul la deteriorare în celulele benigne… ar putea contribui în mod direct la cinetică sporită a creșterii tumorale”, a fost consemnarea în scris a concluziilor echipei.

      Cercetătorii au spus că au confirmat descoperirile lor la tumorile cancerului la san și a celui ovarian.

      Pacienților cu cancere incurabile le este promis un acces mai larg la ultimele medicamente care le-ar putea oferi câteva luni sau ani suplimentari de viață, totuși mulți doctori au fost îndemnați să fie mai precauți în oferirea de tratamente anticanceroase pacienților în faza terminală, întrucât chimioterapia poate face mai mult rău decât bine, sfat sprijinit de studiul lui Nelson.

      Investigația Națională Confidențială În Rezultatele Tratamentelor și Decesul Patientilor din Statele Unite (Național Confidențial Enquiry into Patient Outcome and Death – NCEPOD) a găsit că mai mult de patru din zece pacienți care au primit chimioterapie către sfârșitul vieții au suferit efecte potențial fatale datorate medicamentelor, iar tratamentul a fost „neadecvat” în aproape o cincime din cazuri.

      Mai mult de jumătate dintre toate cazurile de cancer, ale tuturor pacienților, suferă de toxicitate semnificativă datorată tratamentului. Tratamentul mai poate avea că rezultat infecții ce amenință viață pacienților sau pacienții pot muri doar datorită cancerului.

      Când a fost întrebat despre cum să se îmbunătățească răspunsul pacientului la tratament și rezultatele respective, Nelson a dat replică „alternativ, ar putea fi posibil să se utilizeze doze mai mici și mai puțîn toxice de terapie”.

      Concluzia finală este că de fapt chimioterapia distruge practic toate celulele și sistemele, înainte de a ajunge efectiv la cancer. Asta înseamnă că sistemul tău nervos central, sistemele cuprinzând diverse organe și sistemul tău imunitar (pentru a numi doar câteva) sunt toate compromise, chiar și la ani de zile după întreruperea tratamentului. Uită despre cancerul care te omoară, deoarece chimioterapia va face o astfel de treaba mult mai bine pe termen lung.

      Chimioterapia cauzează moartea celulelor cerebrale sănătoase cu mult după ce s-a încheiat tratamentul și poate fi una dintre cauzele fundamentale ale efectelor cognitive secundare – sau „chimiocreierul” – pe care le experimentează mulți pacienți cu cancer. Tratamentul convențional al cancerului este o fraudă masivă și costisitoare – un nontratament care îmbolnăvește și omoară chiar mai mulți oameni decât „vindecă”. Nu poate niciodată vindecă ceva, deoarece otrăvește corpul, ceea ce nu poate cauza decât mai multe boli în viitor.

      Chestiunea (dacă chimioterapia prelungește cu adevărat viață sau nu) probabil nu mai poate fi decisă. În studiile clinice producătorii de medicamente compară întotdeauna noile lor medicamente cu vechile otrăvuri celulare. Nu există grupuri de control care să nu primească nici un fel de tratament.

      Pentru a primi permisiunea de intrare în piață, este de ajuns că ei să realizeze un avantaj „semnificativ statistic” într-un grup mic de subiecți selectați special și comparați cu cei tratați cu o otravă celulară deja aprobată.

      Articol scris de Marco Torres, specialist în cercetare, scriitor și partizan al stilului de viață sănătos. Acesta deține diplome în Sănătate Publică și Știință Mediului și este speacker profesionist pe subiecte precum prevenirea bolilor, toxine din mediu și politici de sănătate.

       

      Surse utilizate:

      http://preventdisease.com/news/12/062412_Cut-Poison-Burn-A-Must-See-Documentary-Illuminating-The-Truth-About-Cancer-Treatment.shtml

      http://www.healingcancernaturally.com/chemotherapy-useless.html

      http://www.sott.net/article/227480-FDA-effectively-declare-that-chemotherapy-is-ineffective

      http://www.sciencedaily.com/releases/2008/04/080422103947.htm

      http://preventdisease.com/news/12/022112_Sour-Sop-Fruit-100-Fold-Stronger-At-Killing-Cancer-Than-Chemotherapy.shtml

      http://preventdisease.com/news/12/080812_Surprised-US-Scientists-Find-That-Chemotherapy-Boosts-Cancer-Growth.shtml – cancer chimioterapie

      Materialul este preluat de pe http://viataverdeviu.ro/chimioterapia-sporește-creșterea-tumorală/

       

      MULȚUMIM!